Criza mondiala , oportunitati, solutii

Revin asupra tezei conform careia criza actuala este in fapt o oportunitate extraordinara de a reevalua economia mondiala, in special sistemul capitalist nationalist, si de a gasi variante in beneficiul tuturor, sau macar al celor mai multi. Incerc sa explic mai jos ce cred eu ca se intampla, unde putem ajunge si ce cred ca trebuie sa facem pentru a ajunge “bine” :)

E clar ca economia in multe tari a fost umflata artificial, cateva sectoare reflectand acest lucru (eg: imobiliar). Cercul virtuos (spirala ascendenta) al cresterii economice a nascut si niste “baloane” cu aer. Dar de ce cand se sparg aceste baloane sufera atat de multi oameni? Putem sa dam vina pe cercul vicios (spirala descendenta): nu mai avem bani de consum, deci nu mai e cerere, deci nu mai producem, deci nu mai incasam, deci nu mai avem bani sa consumam.



Trecerea de la cercul vicios la cel virtuos ar putea fi facuta destul de simplu, mecanismele clasice sunt reducerea impozitelor (varianta mai liberala, ce face SUA acum) sau investitii ale statului (de obicei in infrastructura, ce anunta Romania). O astfel de actiune ar trebui sa duca la cresterea investitiilor, deci a cererii pe anumite domenii, care mai departe creste cererea in alte domenii si relanseaza economia.

Se pare insa ca aceste manevre deja aplicate de unele state dezvoltate nu au foarte mare succes. Explicatia pe care o dau eu este in faptul ca “baloanele” umflate de pana acum ascundeau un decalaj nerealist de “bunastare” intre tarile bogate si cele sarace. Acest decalaj a fost intretinut si stimulat prin schimburi. Pe de o parte protectionismul, reflectia puterii de negociere a statelor bogate, a facut ca acestea sa vanda si sa cumpere doar ce le convine. Pe de alta parte progresul (mai ales tehnologic) a facut ca aceste tari sa genereze valoare mare de schimb. Eg: “noi va vindem utilaje/calculatoare, voi ne vindeti titei,... calculatoarele sunt foarte scumpe.” “Nu ne vindeti produse agricole, ca nu vrem, mai bine subventionam propriii nostri producatori, reducem astfel artificial costul productiei agricole interne, si va vindem noi niste mere mai mari si mai frumoase decat ale voastre” “Sa veniti sa lucrati la noi doar cand si daca va dam noi viza.”

Acesti doi factori insa acum nu mai functioneaza. Eg: am mutat productia care presupune manopera semi-calificata sau chiar calificata spre Europa de Est, Asia, America de Sud. Insa intre timp salarile/costurile au crescut si in aceste zone. In Africa e mai greu sa produci, si dupa Africa, unde? In felul asta tarile respective au inceput sa produca mai multa valoare si am exportat si tehnologia catre aceste tari. Am preluat si am scolit oameni inteligenti din aceste tari, care acum sunt in masura sa concureze cu noi...pe bani mai putini. In plus, multe din aceste tari au devenit parteneri mai puternici de negociere (Europa de est, Asia de Est, China, etc). Deci protectionismul s-a cam dus…Cat despre progresul tehnologic, nimic semnificativ nu a fost generat in ultimul timp (telefoanele de astazi nu aduc foarte mult valoare in plus fata de cele de acum 10 ani, mai grav, cele din Asia de Sud-Est sunt chiar mai avansate). Accesul din ce in ce mai facil la informatie a incurajat transferul tehnologic si progresul tehnologic in orice colt al lumii.

In felul acesta incepe sa functioneze arbitrajul (sau principiul vaselor comunicante, cum spune prietenul meu George). Arbitrajul este mecanismul liber prin care decalajele sunt speculate si anulate: daca ceapa costa mai mult in Iasi decat in Bucuresti, cineva va aduce ceapa de la Bucuresti la Iasi, ca sa castige din diferenta. In felul asta in Iasi va fi mai multa ceapa, deci creste oferta, deci scade pretul. In Bucuresti va fi mai putin ceapa, scade oferta, creste pretul. Incepe sa functioneze arbitrajul intre nivelurile de trai. La exemplul cu mutarea productiei de mai sus, in felul acesta au crescut salariile (nivelul de trai) in tarile considerate mai “sarace”, dar daca oamenii din tarile bogate nu pot urca pe curba invatarii repede (sa se specializeze in ceva mai avansat si sa ceeze o noua piata), atunci li se reduce venitul sau chiar sunt dati afara (eg: Nokia la Cluj, au crescut veniturile celor din Romania dar au scazut in Germania; muncitorii romani ieftini din Italia/Spania au dus la scaderea veniturilor muncitorilor italieni si spanioli).


Asistam deci la o reducere a decalajului nivelului de trai intre diferite tari: adica la scaderea nivelului de trai in tarile bogate si la cresterea lui in cele sarace. Ce se va intampla? Tarile dezvoltate vor incerca din toata puterile sa incetineasca acest proces, cel mai probabil protejand diferite ramuri (vezi ajutorul dat de stat pentru diferite firme, defapt un fel de subventie care acopera lipsa de performanta, mai ales costurile prea mari generate de nivelul de trai prea mare).

Cum putem sa echilibram situatia la un nivel mai inalt? Eu vad 2 variante, una indezirabila si una dezirabila.

1. Cei din tarile bogate isi vor da seama ca trebuie sa imparta bogatia lor cu toti cei de pe pamant. Si vor spune, de ce sa impartim cu 6 miliarde cand putem sa impartim cu 4? Si cum programele de reducere a populatiei nu prea functioneaza (greu de implementat si oricum nu prea duc la o reducere ci mai degraba la o mentinere, caci creste durata media de viata si compenseaza reducerea sporului natural) cel mai simplu este sa ducem un razboi. In felul asta relansam si industria de armament...

2. pe care o sustin ca si solutie dezirabila: scaderea drastica a costului energiei.

Cum ne ajuta asta? In orice folosim sau consumam costul energiei este foarte mare: orice munca prelucrare, se face cu consum de energie: haina pe care o purtam provine dintr-un material natural care a fost crescut, cules, selctionat cu energie. Apoi a fost prelucrat cu energie. Apoi niste oameni/aparate care utilizeaza energie le-au format. Oamenii acestia trebuie sa castige mult, caci au de platit curentul acasa, si masina care a fost facuta cu multa energie. Costul energiei este imens si este in orice in jurul nostru, inclusiv in hrana. Scaderea acestui cost poate duce la ridicarea rapida a nivelului de trai pentru multi oameni care traiesc acum cu grija zilei de maine, dar si la o scadere mai mica a nivelului de trai al celor mai bine plasati.

Cum se poate face?: Energia la nivel mondial este controlata de un numar redus de oameni, care fac niste profituri imense. Scaderea pretului a inceput putin in mod natural (vezi scaderea pretului titeiului generata de scaderea cererii) Dar poate fi stimulata. eg: in loc sa investeasca sume uriase in industria neperformanta auto, guvernul Statelor Unite poate investi in construirea de unitati de productie a energiei regenerabile, crescand astfel productia extrem de mult si reducand dramatic preturile (daca e nevoie chiar si fortat, prin impunere de limite de profit pentru operatorii din acest domeniu).

Dupa era informatiei eu cred ca urmeaza era energiei, in care putem crea o lume mai buna pentru toti, de la cei din SUA la cei din Congo. Si apoi? Apoi cred ca urmeaza era robotilor, caci scaderea pretului energiei va stimula progresul in directia reducerii muncii omenesti si inlocuirea cu masini. Apoi? Apoi probabil era cosmica, dar deja ajungem la science fiction, nu ca nu l-am trai deja :)