Simte, Gandeste, Actioneaza

La inceput nu este nimic. Doar o mare liniste, in care nu se aude nimic. Caci pentru ca sa se nasca Ceva, trebuie ca mai intai sa dispara tot ce este, sa te eliberezi de ideile, conceptele, trairile precedente. Si sa astepti, sa asculti, fara efort, fara gandire.

Apoi apare: o vibratie, o disonanta, pe care o simti fara sa o poti defini, pentru ca daca ai defini-o nu ar mai fi noua ci brusc legata de concepte, idei, ganduri, sentimente vechi. Si Noul nu poata sa rasara din Vechi, Vechiul il inlantuieste si-l omoara. Apoi Vibratia capata substanta si contur si nu poti decat sa o admiri, fara sa o judeci, in frumusetea ei completa. Odata formata, poti sa folosesti Gandirea, caci deja poate rezista Vechiului, ca un copil care odata ajuns la 9 luni si nascut poate trai in lume. Mintea o cerceteaza incet, fara graba, savurand noutatea si incercandu-si cu placere toti muschii indelung antrenati, testand idei si concepte Vechi sau deslusind altele Noi. Slefuieste meteoritul aparut si face din el un diamant superb. …Dar lucrarea nu este completa. Ea trebuie pusa in practica. Abia atunci Vibratia superba prelucrata de minte poate insemna ceva. Actiunea da viata cu adevarat Noului nascut. Schimbarea, evolutia pe care acesta o aduce in lume este implinirea rostului lui.

Trei etape pentru Creatie: simtire, gandire, actiune.

Citeste restul!

Candor – 3. secretomania

Candor = comunicarea deschisa si sincera nu are nici o legatura cu secretomania. Adica cu necomunicarea diferitelor aspecte legate de business angajatilor, “ca nu trebuie sa stie ei”, “concurenta are urechi peste tot”, etc. Din pacate asta incepe de multe ori chiar prin necomunicarea obiectivelor si strategiei firmei/departamentului, in asa fel incat oamenii nu stiu exact de ce muncesc la un anumit proiect, unde va fi firma peste 1 an, sau daca va mai fi acolo. Secretomania nu face decat sa creasca stresul, neincrederea sau chiar indiferenta angajatilor. Nici un om tinut in intuneric nu va putea fi “trup si suflet” pentru firma, va fi cel mult un executant corect care “trage” sa-si ia banii dar nu va putea si nu va dori cu adevarat sa faca tot ce poate pentru progresul firmei. Precum soldatul din linia intai care trage cu pusca intr-o directie, ca-i spune superiorul, dar daca e ceata poate la fel de bine sa traga si in ai lui, iar de fapt el nu vrea decat sa plece acasa, la familia lui.

Un alt exemplu este necomunicarea posibililor pasi in cariera, sau, si mai rau, prezentarea unora total nerealisti, in care defapt nu crede nimeni (ipocrizia). Este greu pentru angajati sa se identifice cu firma daca nu-si intrevad un viitor acolo. Si viitorul acela trebuie sa fie prezentat sincer (candor), implicarea firmei in dezvoltarea angajatului ar trebui sa fie reala. Daca angajatul nu este multumit, pe drept cuvant, cu ce sincer poti pune pe masa, e mai bine sa plece, decat sa munceasca demotivat. Chiar daca reusesti sa-l duci cu vorba o perioada isi va da seama de realitate, iar despartirea inevitabila va fi mai neplacuta. Iar daca managerului chiar ii pasa de angajati ii va ajuta sa ajunga intr-un loc potrivit pentru ei, chiar daca nu in propria firma. Vi s-a intamplat? :)

Citeste si:
candor - 1.evaluarile , candor - 2.asteptarile , candor - 4.strutul si gastele

Citeste restul!

Candor – 2. asteptarile

Revin la conceptul de “candor” al lui Jack Welch si la importanta capitala a acestui comportament in business. De ce e important sa fii sincer, deschis, sa-i ajuti pe ceilalti? Pentru ca altfel le pierzi increderea in tine, dar si in organizatie; in scopurile inalte, dar si in activitatile de zi cu zi. Inseamna demotivare, reducerea performantei, neutilizarea potentialului, pierderea unor oameni buni, care in alte conditii ar obtine rezultate excelente. Un alt exemplu:

2. Asteptarile: care nu sunt comunicate angajatilor sau colegilor: presupunem ca e evident Ce trebuie sa faca fiecare, dar mai ales CUM trebuie sa faca...nu e de mirare ca multi oameni nu inteleg ce vrem de la ei, si sunt extrem de contrariati si frustrati cand, dupa o perioada, le explicam ca nu au facut ce trebuiau sa faca, ca nu au atins obiective despre care habar nu aveau, ca nu se comporta cum ar trebui. Poate parea ciudat ca am inceput cu “evaluarile” si am continuat cu “asteptarile” cand defapt ar trebui sa fie invers. Am facut asta pentru ca asa se intampla in foarte, foarte multe situatii: asteptarile nu sunt comunicate si nu sunt clarificate. Uitati-va in experienta voastra, de cate ori lucrurile au mers prost pentru ca nu ati stiut sau nu ati inteles ce vrea cineva de la voi...iar apoi vi s-a reprosat ca trebuia sa fiti pro-activi, sa va interesati de obiective si sa cereti lamuriri? (Prima lamurire ar fi fost poate: ce e aia pro-activ?) Da, este foarte adevarat ca trebuia sa va interesati si sa cereti lamuriri, dar prima grija a celui care “se asteapta” de la cineva sa faca Ceva, Cumva, ar trebui sa fie sa-i spuna Ce si Cum sa faca!!

Solutia? Candor: comunicare sincera si deschisa. Prezentarea, clarificarea si stabilirea de comun acord a asteptarilor, fie ca le spunem obiective (SMART sau nu) sau altfel, dar ar fi bine sa fie atat cantitative (ce si cat urmarim sa obtinem) cat si calitative (cum sa ne comportam). In plus, pastrarea lor scrisa e importanta pentru evitarea confuziei si referire ulterioara. Nu este timp pierdut, cea mai buna investire a timpului este in oameni, mai ales atunci cand declaram ca “oamenii sunt cea mai importanta resursa a firmei”... :)


Citeste si:
candor -1.evalurile , candor - 3.secretomania , candor - 4.strutul si gastele

Citeste restul!