Postări
o melodie care ma obsedeaza de cateva saptamani. Spre rusinea mea de-abia acum am descoperit-o pe Lhasa de Sela... :)
Mai departe versurile si varianta de pe album. Daca aveti o traducere mai buna va rog mult sa mi-o trimiteti...
De cara a la pared------Face to the wall
Llorando---------------------Crying
de cara a la pared----------Face to the wall
se apaga la ciudad---------The city turns off
Llorando---------------------Crying
Y no hay màs----------------And there is no more
muero quizas---------------Maybe I die
Adonde estàs?--------------Where are you?
Soñando---------------------Dreaming
de cara a la pared----------Face to the wall
se quema la ciudad--------The city burns down
Soñando---------------------Dreaming
sin respirar------------------Without breathing
te quiero amar--------------I want to love you
te quiero amar--------------I want to love you
Rezando---------------------Praying
de cara a la pared----------Face to the wall
se hunde la ciudad---------The city sinks
Rezando---------------------Praying
Santa Maria-----------------Saint Mary
Santa Maria-----------------Saint Mary
Santa Maria-----------------Saint Mary
Muriendo--------------------Dying
Varianta de pe album, cu toate notele la locul lor :)
Citeste restul!
luni, 29 decembrie 2008
luni, 22 decembrie 2008
Spiritul Craciunului
A venit Craciunul! Viata, magie, putin mai mult bine, bucurie pentru unii, fericire pentru altii, in meschinarie sau generozitate, in ipocrizie sau in altruism sau credinta. In saniute aliniate pe zapada sau in globuri stralucitoare in brad. Intr-un zambet sau intr-un sarut, intr-o lacrima sau intr-un hohot.
Craciunul este despre familie si prieteni, despre lucruri bune, despre nasterea unui copil, despre magie. Plasarea lui in iarna este foarte propice: e un moment in care nu mai muncim, incercam sa traim putin spiritual. Este pauza mare pe care o luam de la stres, de la munca, de la agitatie. Nu este scutita de aceste trairi, dar are un scop diferit, putin mai nobil: stresul de a ajunge la servici e inlocuit cu stresul de a ajunge la rude, munca la servici e inlocuita cu munca la bucatarie pentru a face bunatati, agitatia cotidiana e inlocuita cu goana dupa cadouri.
Nu cred ca spiritul Craciunului ofera solutii la problemele noastre, fie ele superficiale sau adanci. Nu cred ca poate schimba ceva profund. Este pur si simplu un moment in care binele este mai pregnant decat raul. Din cate stiu toate religiile au modul lor de a propovadui binele, conduita corecta, iar multe au momente in care accentueaza aceste invataturi. La crestini unul din aceste momente este Craciunul. Daca cineva a gandit bine, a simtit bine fata de altcineva, sau chiar a facut bine, atunci spiritul Craciunului si-a atins scopul.
De Craciun binele si raul s-au luptat si a castigat binele. Nu la un nivel cosmic, ci la un nivel imediat, prezent. Nu la un nivel profund intotdeauna ci la un nivel pragmatic, al lucrurilor care se intampla si nu al credintelor, gandirilor si sentimentelor ce le genereaza. Oamenii sunt mereu ipocriti, lipsiti de credinta adevarata, manati de idealuri meschine si asta nu se schimba foarte mult de Craciun. Acum insa fac mai multe lucruri bune si, cateodata, chiar simt si gandesc mai bine. Chiar daca tatal beat cumpara o pereche de ghetute ca sa nu-si dea seama muierea ca a cheltuit banii la birt si ca sa simuleze spiritul Craciunului, pentru ala micu’ spiritul Craciunului exista si Mos Craciun a venit! Si daca frati buni se urasc de moarte tot anul dar se strang langa tatal lor bolnav in ziua de Craciun, cu nevestele carcotind si aruncandu-si priviri pline de invidie si ura, nu inseamna ca s-a rezolvat conflictul si lumea va fi mai buna. Inseamna doar ca ceva bun s-a intamplat. Macar pentru un moment.
Uraaaa! E Craciunul! :)
Citeste restul!
Craciunul este despre familie si prieteni, despre lucruri bune, despre nasterea unui copil, despre magie. Plasarea lui in iarna este foarte propice: e un moment in care nu mai muncim, incercam sa traim putin spiritual. Este pauza mare pe care o luam de la stres, de la munca, de la agitatie. Nu este scutita de aceste trairi, dar are un scop diferit, putin mai nobil: stresul de a ajunge la servici e inlocuit cu stresul de a ajunge la rude, munca la servici e inlocuita cu munca la bucatarie pentru a face bunatati, agitatia cotidiana e inlocuita cu goana dupa cadouri.
Nu cred ca spiritul Craciunului ofera solutii la problemele noastre, fie ele superficiale sau adanci. Nu cred ca poate schimba ceva profund. Este pur si simplu un moment in care binele este mai pregnant decat raul. Din cate stiu toate religiile au modul lor de a propovadui binele, conduita corecta, iar multe au momente in care accentueaza aceste invataturi. La crestini unul din aceste momente este Craciunul. Daca cineva a gandit bine, a simtit bine fata de altcineva, sau chiar a facut bine, atunci spiritul Craciunului si-a atins scopul.
De Craciun binele si raul s-au luptat si a castigat binele. Nu la un nivel cosmic, ci la un nivel imediat, prezent. Nu la un nivel profund intotdeauna ci la un nivel pragmatic, al lucrurilor care se intampla si nu al credintelor, gandirilor si sentimentelor ce le genereaza. Oamenii sunt mereu ipocriti, lipsiti de credinta adevarata, manati de idealuri meschine si asta nu se schimba foarte mult de Craciun. Acum insa fac mai multe lucruri bune si, cateodata, chiar simt si gandesc mai bine. Chiar daca tatal beat cumpara o pereche de ghetute ca sa nu-si dea seama muierea ca a cheltuit banii la birt si ca sa simuleze spiritul Craciunului, pentru ala micu’ spiritul Craciunului exista si Mos Craciun a venit! Si daca frati buni se urasc de moarte tot anul dar se strang langa tatal lor bolnav in ziua de Craciun, cu nevestele carcotind si aruncandu-si priviri pline de invidie si ura, nu inseamna ca s-a rezolvat conflictul si lumea va fi mai buna. Inseamna doar ca ceva bun s-a intamplat. Macar pentru un moment.
Uraaaa! E Craciunul! :)
Citeste restul!
marți, 16 decembrie 2008
Candor – 1. evaluarile
Cred ca in sfarsit am inteles ce vrea sa spuna Jack Welch in cartea “Winning” si in conferintele sale cand sustine ca cel mai mare factor care impiedica obtinerea succesului in business este lipsa de “candor”...folosesc cuvantul asa cum e el in engleza, in romana probabil ca i-as spune “sinceritate” dar cred ca este mai mult de-atat. Odata ce am inteles ce e candor mi-am dat seama ca, cel putin in cat am vazut eu, este intr-adevar un comportament care lipseste majoritatii managerilor si-i degradeaza ca manageri si ca oameni.
Ce inseamna lipsa de candor? Inseamna prezentarea lucrurilor intr-o lumina mai buna decat este este in realitate sau ascunderea lor complet. Exemple sunt multe si voi analiza cateva.
1. Evaluarile periodice: in care nu li se spune oamenilor ca defapt performantele lor sunt slabe, sau lipsa acestor evaluari. Motivele sustinute pentru acest comportament ar fi ca “nu pot sa-i fac asa ceva omului!”, sau “e mai bine sa fie pozitiva discutia ca sa genereze un comportament pozitiv” sau “e mai bine sa nu stie ca ne gandim sa-l dam afara ca pleaca prea repede si nu avem timp sa-l inlocuim”. Toate acestea sunt niste prostii, pur si simplu, si nu arata decat management slab si cultura de organizatie indoielnica. Motivele reale sunt faptul ca managerilor le e greu sa iasa din zona de confort, sa accepte propriul esec, sa se implice emotional sau, Doamne fereste!, sa trebuiasca sa chiar faca ei insisi ceva sa-i ajute pe acei oameni. Atentie, sunt departe de a sustine duritatea, lipsa de empatie, lipsa de ajutor…ca orice competenta, daca e dusa la extrem, se transforma intr-o problema. Comportamentul, pe nepusa masa, de genul “esti slab, asta e, imi pare rau, dar in echipa mea doresc doar oameni buni” sau “nu faci nimic bine, toata lumea se plange de tine, ia-ti adio de la cresterea de salariu” este cel putin la fel de stupid. Care e solutia? Candor: sinceritate, deschidere dar si suport. Ca manager trebuie sa-ti pese de oamenii de care raspunzi si sa fii mereu alaturi de ei. Mintindu-i ca sunt buni nu le faci un bine, din contra, ii lasi sa se amageasca. Le “furi” oportunitatea de se imbunatati, de a avea o sansa la succes. Dar ca si manager trebuie sa-i ajuti sa se imbunatateasca, sa investesti timp si efort, sa fii parte din planul care ii va duce spre rezultate mai bune. Daca esti sincer si ajuti, oamenii nu vor pleca ci vor incerca sa se imbunatateasca, sau, daca pleaca, nu te vor lasa disperat ca nu ai cum acoperi acel post. E drept insa, esecul lor este si esecul tau. Nu vrei mere putrede la tine in cos si, intr-adevar, subordonatii care nu obtin rezultate te afecteaza direct. Dar e rolul tau de manager si de om sa previi asta de la momentul anagajarii, prin pregatire, suport pe problemele lor, pana la evaluare. Candor nu inseamna sa fii dur, inseamna sa fii sincer, sa pui lucrurile pe masa asa cum sunt ele, in asa fel incat toti cei de-acolo sa caute solutii si sa “traga” in directia dorita. Ganditi-va la prietenii vostri: pe care-i apreciati mai mult? Pe cei care va mint frumos sau pe cei care va spun adevarul cateodata dur si va ajuta sa treceti peste probleme? Daca ii apreciati pe cei care va mint frumos aveti o mare problema ! :)
Citeste si:
Candor - 2.asteptarile , Candor - 3.secretomania , Candor - 4.strutul si gastele
Citeste restul!
Ce inseamna lipsa de candor? Inseamna prezentarea lucrurilor intr-o lumina mai buna decat este este in realitate sau ascunderea lor complet. Exemple sunt multe si voi analiza cateva.
1. Evaluarile periodice: in care nu li se spune oamenilor ca defapt performantele lor sunt slabe, sau lipsa acestor evaluari. Motivele sustinute pentru acest comportament ar fi ca “nu pot sa-i fac asa ceva omului!”, sau “e mai bine sa fie pozitiva discutia ca sa genereze un comportament pozitiv” sau “e mai bine sa nu stie ca ne gandim sa-l dam afara ca pleaca prea repede si nu avem timp sa-l inlocuim”. Toate acestea sunt niste prostii, pur si simplu, si nu arata decat management slab si cultura de organizatie indoielnica. Motivele reale sunt faptul ca managerilor le e greu sa iasa din zona de confort, sa accepte propriul esec, sa se implice emotional sau, Doamne fereste!, sa trebuiasca sa chiar faca ei insisi ceva sa-i ajute pe acei oameni. Atentie, sunt departe de a sustine duritatea, lipsa de empatie, lipsa de ajutor…ca orice competenta, daca e dusa la extrem, se transforma intr-o problema. Comportamentul, pe nepusa masa, de genul “esti slab, asta e, imi pare rau, dar in echipa mea doresc doar oameni buni” sau “nu faci nimic bine, toata lumea se plange de tine, ia-ti adio de la cresterea de salariu” este cel putin la fel de stupid. Care e solutia? Candor: sinceritate, deschidere dar si suport. Ca manager trebuie sa-ti pese de oamenii de care raspunzi si sa fii mereu alaturi de ei. Mintindu-i ca sunt buni nu le faci un bine, din contra, ii lasi sa se amageasca. Le “furi” oportunitatea de se imbunatati, de a avea o sansa la succes. Dar ca si manager trebuie sa-i ajuti sa se imbunatateasca, sa investesti timp si efort, sa fii parte din planul care ii va duce spre rezultate mai bune. Daca esti sincer si ajuti, oamenii nu vor pleca ci vor incerca sa se imbunatateasca, sau, daca pleaca, nu te vor lasa disperat ca nu ai cum acoperi acel post. E drept insa, esecul lor este si esecul tau. Nu vrei mere putrede la tine in cos si, intr-adevar, subordonatii care nu obtin rezultate te afecteaza direct. Dar e rolul tau de manager si de om sa previi asta de la momentul anagajarii, prin pregatire, suport pe problemele lor, pana la evaluare. Candor nu inseamna sa fii dur, inseamna sa fii sincer, sa pui lucrurile pe masa asa cum sunt ele, in asa fel incat toti cei de-acolo sa caute solutii si sa “traga” in directia dorita. Ganditi-va la prietenii vostri: pe care-i apreciati mai mult? Pe cei care va mint frumos sau pe cei care va spun adevarul cateodata dur si va ajuta sa treceti peste probleme? Daca ii apreciati pe cei care va mint frumos aveti o mare problema ! :)
Citeste si:
Candor - 2.asteptarile , Candor - 3.secretomania , Candor - 4.strutul si gastele
Citeste restul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)