Partea buna a crizei

Multi oameni ne arata care ar putea fi efectele negative ale crizei. Pe unele le simtim pe propria piele. Eu scriu in continuare despre ce poate sa ne aduca bun criza si va invit, daca aveti si alte idei similare, sa comentati mai jos.

Un prim lucru pe care mi l-as dori ar fi sa renunte omul de afaceri roman la dorinta de a da “tunuri”. Nu ma refer la consultanta sau comisioane indoielnice, ci la majoritatea oamenilor de afaceri care acum nu se gandesc decat cum sa se imbogateasca peste noapte. Ratele incredibile de profit posibile i-au facut pe toti sa caute proiecte cu 30-40-50% profitabilitate neta pe an. Asta nu pare a fi afacere normala, ci tun. La o afacere normala trebuie sa muncesti, an de an, ca sa poti sa ai un trai decent si nu sa-ti cumperi Q7 dupa sase luni. In momentul in care te chinui sa cresti de la 10.5% la 11% profitabilitate atunci chiar eficientizezi procese, folosesti optim resurse si produci valoare. Pe astfel de afaceri se bazeaza o economie solida, nu pe tunuri si capitaluri speculative.Ne mandrim cu capitaluri care au intrat in tara, desi unele doar au fost folosite pentru cumparat apartamente inca neterminate sau terenuri care sa fie vandute mai scump. E un plus de cash, de acord, dar valoarea adusa este foarte mica pentru economia noastra: apare o inflatie artificiala iar pe termen lung defapt e o scurgere majora de bani inafara.

Un alt lucru bun pe care criza ni-l poate aduce este renuntarea la luxul excesiv. Banii produsi de economie s-au dus pe prea multe masini luxoase, pentru care unii proprietari nici nu-si permit sa plateasca asigurarea. Nu mi se pare normal ca hainele in Bcuresti sa fie mai scumpe decat in Paris iar chiria pe metrul patrat in mall-uri sa coste atat de mult. Cred ca putem sa ne hranim ego-ul si altfel decat prin haine si masini, mai ales atunci cand asta nu se justifica nici de preturile pe care le platim nici de banii pe care (nu) ii castigam. O nota: daca ne vom obisnui sa cumparam lucruri de calitate produse in Romania, vom avea cu totii de castigat.

Citeste restul!

Alegerile si democratia

De curand am asistat la circul electoral din SUA si acum a inceput si cel din Romania. Dezbaterile pe teme de genul: cate puteri ar trebui sa fie in stat, care ar fi limitele optime ale puterii prezidentiale, numarul de parlamentari, votul uninominal, etc, etc mi se pare ca evidentiaza o criza a sistemelor politice actuale, a democratiei asa cum o vedem acum.

Fiind romani suntem oarecum obisnuiti cu incalcarile flagrante ale bunului simt, dar unele lucruri sunt de-a dreptul incredibile: presedintele celei mai mari democratii se joaca cu stagiarele in biroul oval, apoi minte in fata intreaga natiune, si totusi ramane apreciat; parlamentarii care mint cu nerusinare in declaratiile de avere sau nici macar nu participa la sedinte, nu numai ca nu patesc nimic, dar li se mareste salariul si pensia; diversii oameni de afaceri de peste tot in lume sponsorizeaza campaniile politice cu singurul scop de a prinde ceva contracte de consultanta sau licitatii manarite dupa castigarea alegerilor; etc, etc. As putea umple pagini intregi dar nu mai sufera monitorul :). Ce cerem acestor oameni daca nu sa aiba valori morale si sa munceasca pentru noi?? Exact asta nu au sau nu fac!!!!! ...reprezinta aceste comportamente dorinta majoritatii???? Si daca da, merita ele promovate ? Duc ele la binele poporului?

Eu cu tristete trebuie sa spun ca am indoieli cu privire la viabilitatea metodei “democratie” = puterea poporului. De la nivelul de concept apare o mica problema: poporul va face bine doar daca stie ce face si ce vrea, ceea ce nu prea e valabil in cazul maselor, ci doar in cazul elitelor. In practica nu este fizic posibil la populatii mari ca toate deciziile sa se ia prin vot universal = "democratie directa", deci avem alegeri si Alesi...defapt cred ca este vorba de “aristocratie” = puterea elitelor (nu transmisa ereditar). In teorie ar trebui sa fie puterea celor in care masele cred, a celor mai buni dintre ei, dintre noi. Ar trebui sa fie promotorii valorilor maselor, cei care demonstreaza ca au ca si scop binele comun. In practica insa puterea revine celor care reusesc sa convinga cat mai multi oameni ca o vor duce mai bine, de obicei este binele majoritatii...care voteaza.

O diferenta mare deci intre teorie si practica. Puterea armatei a apus, rege este banul. Banul este atat de puternic incat prevaleaza asupra valorilor, corupe si manipuleaza, strecoara si speculeaza milioane de imperfectiuni in sistemul democratic vechi de atatia ani. Imperfectiunile sunt vizibile de multa vreme, dar pretindem ca “nu se poate mai bine”, “avem cel mai bun sistem”, caci ne place banul. Este deci “plutocratie” = puterea elitelor financiare, un fel de putere poporului ponderata cu averea fiecaruia :).

Mie mi-ar placea sa renuntam la ipocrizie, la circul electoral. Am putea chiar sa renuntam la campaniile electorale si sa facem un vot ponderat cu averea fiecaruia. Dar nu ar mai primi poporul pe langa paine si circul care-l mentine fericit in dobitocia lui... Traim o “democratie a economiei de piata”...iata insa ca economia de piata se clatina, poate e momentul sa reevaluam si democratia. Care este defapt binele poporului? Cum putem face sa devina realitate? Este macar posibil asa ceva? Pot fi votul universal frecvent si evitarea parerilor diametral opuse viabile la populatii mari?

Citeste restul!

Criza economica “mondiala”

Este o parte buna a crizei mondiale: faptul ca duce la reevaluarea sistemelor economice actuale. Si nu e vorba doar de aspecte de suprafata, ci de fond. Daca unii discuta doar despre bursa, altii se uita la principiile economiei de piata. Este o disputa intre ce a cauzat criza: liberalismul excesiv sau interventionismul cu tenta sociala. Eu cred insa ca problema este mai adanca, este in modul in care “puternicii” privesc lumea si isi aloca o felie cat mai mare din valoarea produsa. Ma gandesc la “schimbul” afectat de protectionism directionat in favoarea celor puternici, care devine tot mai rar. Din ce in ce mai multe tari din America Centrala, Asia si Europa devin parteneri “incomozi” de comert pentru statele puternice. Balanta de comert nu se mai inclina asa de usor, valoarea este creata si de cealalta parte, diferenta de nivel de trai scade. Conceptele de tara exportatoare de resurse, mana de lucru ieftina, incep sa ajunga la finalul carierei.

Vorbim in continuare de grupul statelor puternice, in loc sa vorbim despre intreaga planeta desi globalizarea este clara: informatia, mana de lucru, efectele activitatii noastre, toate se reflecta la nivel global. Cred ca trebuie sa trecem peste “ei” si “noi”, “ale lor” si “ale noastre”, si sa incepem sa gandim satul planetar. Faptul ca ii prostim pe ai nostri sau pe ai lor, devine la fel de grav. Faptul ca vindem arme se intoarce impotriva noastra. Nu mai putem arunca gunoiul afara, ca sa fie curat inauntru.

Vrem nu vrem, suntem acolo. Suntem ”mondiali”. Si cu cat intelegem mai repede asta, cu atat mai bine.

Citeste restul!

Dragi prieteni, e bine sa fii ginere!

E chiar placut sa fii ginere! Te distrezi in mijlocul prietenilor. Iti dai seama inca o data, desi nu mai era nevoie, cat de minunata e sotia ta. Chiar si kilometri de pupaturi sunt placuti. Toti oamenii iti doresc binele, si vor sa te atinga sa-ti transmita asta. Te uiti in jur si vezi cat de multi prieteni ai. Fara de care nu poti sa-ti imaginezi viata. Gandurile de mutat din tara sau din oras dispar ca prin farmec. Esti beat de fericire si nu mai simti nimic, decat caldura din inima ta, a sotiei tale, si a prietenilor.

Va multumim ca sunteti alaturi de noi!

Citeste restul!

Aprecierea lucrurilor simple

Este binecunoscut faptul ca “fericirea este in lucrurile simple”. Eu chiar cred in asta. Dar de obicei lucrurile simple sunt cele de baza, care devin obisnuite, banale. Este in natura noastra sa dorim mai mult, sa evoluam. Apreciem deci lucruri din ce in ce mai complicate, scumpe, greu de obtinut. Undeva pe drum pierdem lucrurile simple, care nu mai inseamna atat de mult. Si-atunci, cum sa facem? Fericirea pare atat de usor de atins, dar cum putem sa scapam de ochelarii de cal si sa punem mana pe ea?

O posibila solutie este privatiunea. Daca nu ai un lucru de baza, incepi sa-l apreciezi bine de tot: apa nu are gust mai bun decat dupa o zi de “seceta”, sa mergi in doua picioare este o fericire dupa ce ai avut piciorul rupt, (sa alergi e deja extaz :)), cel mai simplu: incercati sa faceti ceva cu ochii inchisi timp de 2-3 minute. Veti fi atat de fericiti ca vedeti in sfarsit incat nimic altceva nu va mai conta.

Solutia asta insa pare cam ciudata, suntem oameni care pretind sa aiba un anumit nivel, parca nu da bine o metoda care pare ca vine din dresura. Mai mult, cum pot sa pretind ca nu vad cand vad....nu prea-mi vine sa fac asta, sau chiar daca o fac, e greu sa o constientizez pe deplin. Si sa-mi rup singur picioarele, ...hm.. mai bine nu :)

Alta solutia similara ar fi teama puternica de a le pierde: dupa o experienta in care ti se pare ca o sa mori, apreciezi la maxim adierea vantului si mangaierea firelor de iarba din parc. Din nou greu de facut si greu de constientizat: bungee jumping s-ar putea sa nu aiba efectul asta :)

O alta varianta poate fi empatia cu persoanele care trec prin asta: cel mai adesea sunt situatii intalnite cu propriii copii: te bucuri atat de mult de bucuria lui ca reuseste sa mearga, incat nu-ti mai trebuie altceva. Dar cat tine asta? Tine pana ziua urmatoare, peste sedintele cu sefu, marlania din trafic sau lipsa banilor de pampers?

Atunci?
Ei bine, nu stiu nici eu :). Probabil ca fiecare si toate din cele de mai sus ne pot ajuta. Eu mai incerc varianta in care sa-mi repet (eu sau cei din jur) chestia asta, poate o sa reusesc sa o constientizez.:) Daca aveti alte solutii, va rog mult scrieti-le mai jos.

Citeste restul!

Dreptate pentru Statistica

La noi in scoala se face multa matematica, putina mai ramane in capul absolventilor, din pacate insa se face putina statistica, care e defapt o aplicare foarte practica a matematicii. Arat aici cat de importanta este statistica.

Statistica in management
In scolile de MBA nu poti sa intri fara sa stii statistica. De ce? Pentru ca masurarea eficientei proceselor se bazeaza pe observatii si calcule statistice. In primul rand in productie si programare, dar se extinde in toate ariile. Nu poti intelege ce inseamna six sigma fara o baza statistica, si de la un nivel in sus asta devine penibil, chiar daca nu esti director de productie.

Statistica in viata si sanatate
Statistica poate sa te omoare dinainte sa te nasti. Aproape toate viitoarele mame fac acum teste pentru posibile diferite boli genetice care se bazeaza pe observatii statistice. Luand in considerare niste valori ale unor indicatori si modul in care s-au intamplat lucrurile in trecut pentru mame cu aceleasi valori ale indicatorilor, li se spune ca au n% sanse ca sa nasca un copil cu sindrom Down...unele mame aleg avortul.

De multe ori cauzele bolilor se identifica statistic iar eficienta medicamentelor se masoara prin studii statistice -> nu prea poti sa fii un doctor bun fara sa intelegi aceste studii.

Statistica in cariera
Primul lucru la care ma gandesc aici este “diversitatea”, evitarea discriminarii. In multe institutii trebuie sa avem reprezentati ai minoritatilor sau majoritatilor in anumite pozitii, deci putem sa accedem sau nu din motive pur statistice...

Al doilea ar fi pozitionarea fata de altii la fel cu tine (“substituibili” :)). Unde te plasezi: esti in primii 5%, primii 20%, sau la coada? Foarte important in scoli, dar important si mai apoi, in domeniul ales.

Alte exemple: salarizarea din multe firme se bazeaza pe studii, e greu sa o faci fara sa le intelegi, dar te afecteaza fie ca le intelegi sau nu.

Statistica la jocuri
Nu doar loteria, dar si celelalte jocuri, fie ele “de noroc” sau intelectuale, se bazeaza pe statistica. Poti intelege mult mai bine de ce castigi sau pierzi si chiar poti sa joci mult mai bine cu ceva cunostinte de statistica. Nu mai vorbim de sporturi unde jucatorilor li se calculeaza distanta medie alergata pe meci, numarul de pase sau de suturi la poarta.

Statistica in “lumea” fiecaruia dintre noi
Intelegerea lumii de catre fiecare dintre noi se bazeaza pe observatii. Definim niste reguli pe baza experientelor noastre anterioare si facem niste legaturi intre anumite fenomene: salivam cand se aprinde beculetul. Exista un prag statistic care ne conduce la niste actiuni constient sau nu.

De multe ori un singur eveniment neplacut afecteaza intreaga optica asupra unei situatii, desi statistic vorbind nu ar fi asa: exemplu clasic este cu avioanele: rata mortalitatii in transportul rutier este mai mare decat in trasnportul cu avionul, totusi oamenii prefera sa conduca decat sa zboare. Intervin factori de genul: “eu stiu sa conduc foarte bine, nu voi gresi”; sau “din accidente de masina mai scapi si cu viata”. Gresit. Pilotul de avion stie sa piloteze avionul mai bine decat vor sti 99% dintre soferi sa conduca masina vreodata in viata lor, iar faptul ca mai si scapi din accidente de masina nu spune decat ca sansele sa te ranesti sunt defapt mult mai mari cu masina decat cu avionul.

Statistica in marketing
Studiile de piata sunt statistica. Nu trebuie sa fii statistician ca sa le intelegi, dar o baza de statistica te ajuta mult sa le intelegi mai bine atat rezultatele cat si limitele. Vei fi deci un mai bun marketeer daca stii ceva statistica.

De multe ori rezultatele unor astfel de studii ne sunt prezentate ca sa ni se vanda ceva: un produs care e folosit de 1 din 3 femei, un produs despre care unul din 7 utilizatori a spus ceva, sau un candidat pe care un procent de alegatori il vor vota. De cele mai multe ori nu sunt minciuni, ci sunt adevaruri spuse in asa fel incat sa te faca sa crezi ceva... mai mult sau mai putin corect. Ca sa poti intelege ce se intampla, care e adevarul, care e credibilitatea, iti trebuie sa stii ceva statistica.

Ma opresc aici, cred ca ati prins ideea ....si oricum statistic vorbind putini oameni au rabdarea sa citeasca posturi atat de lungi :)

Citeste restul!