Alegerile si democratia

De curand am asistat la circul electoral din SUA si acum a inceput si cel din Romania. Dezbaterile pe teme de genul: cate puteri ar trebui sa fie in stat, care ar fi limitele optime ale puterii prezidentiale, numarul de parlamentari, votul uninominal, etc, etc mi se pare ca evidentiaza o criza a sistemelor politice actuale, a democratiei asa cum o vedem acum.

Fiind romani suntem oarecum obisnuiti cu incalcarile flagrante ale bunului simt, dar unele lucruri sunt de-a dreptul incredibile: presedintele celei mai mari democratii se joaca cu stagiarele in biroul oval, apoi minte in fata intreaga natiune, si totusi ramane apreciat; parlamentarii care mint cu nerusinare in declaratiile de avere sau nici macar nu participa la sedinte, nu numai ca nu patesc nimic, dar li se mareste salariul si pensia; diversii oameni de afaceri de peste tot in lume sponsorizeaza campaniile politice cu singurul scop de a prinde ceva contracte de consultanta sau licitatii manarite dupa castigarea alegerilor; etc, etc. As putea umple pagini intregi dar nu mai sufera monitorul :). Ce cerem acestor oameni daca nu sa aiba valori morale si sa munceasca pentru noi?? Exact asta nu au sau nu fac!!!!! ...reprezinta aceste comportamente dorinta majoritatii???? Si daca da, merita ele promovate ? Duc ele la binele poporului?

Eu cu tristete trebuie sa spun ca am indoieli cu privire la viabilitatea metodei “democratie” = puterea poporului. De la nivelul de concept apare o mica problema: poporul va face bine doar daca stie ce face si ce vrea, ceea ce nu prea e valabil in cazul maselor, ci doar in cazul elitelor. In practica nu este fizic posibil la populatii mari ca toate deciziile sa se ia prin vot universal = "democratie directa", deci avem alegeri si Alesi...defapt cred ca este vorba de “aristocratie” = puterea elitelor (nu transmisa ereditar). In teorie ar trebui sa fie puterea celor in care masele cred, a celor mai buni dintre ei, dintre noi. Ar trebui sa fie promotorii valorilor maselor, cei care demonstreaza ca au ca si scop binele comun. In practica insa puterea revine celor care reusesc sa convinga cat mai multi oameni ca o vor duce mai bine, de obicei este binele majoritatii...care voteaza.

O diferenta mare deci intre teorie si practica. Puterea armatei a apus, rege este banul. Banul este atat de puternic incat prevaleaza asupra valorilor, corupe si manipuleaza, strecoara si speculeaza milioane de imperfectiuni in sistemul democratic vechi de atatia ani. Imperfectiunile sunt vizibile de multa vreme, dar pretindem ca “nu se poate mai bine”, “avem cel mai bun sistem”, caci ne place banul. Este deci “plutocratie” = puterea elitelor financiare, un fel de putere poporului ponderata cu averea fiecaruia :).

Mie mi-ar placea sa renuntam la ipocrizie, la circul electoral. Am putea chiar sa renuntam la campaniile electorale si sa facem un vot ponderat cu averea fiecaruia. Dar nu ar mai primi poporul pe langa paine si circul care-l mentine fericit in dobitocia lui... Traim o “democratie a economiei de piata”...iata insa ca economia de piata se clatina, poate e momentul sa reevaluam si democratia. Care este defapt binele poporului? Cum putem face sa devina realitate? Este macar posibil asa ceva? Pot fi votul universal frecvent si evitarea parerilor diametral opuse viabile la populatii mari?