Boala grasimii

Am inceput sa ma uit la oamenii grasi ca la niste oameni bolnavi. Daca nu sunt acum, vor fi sigur in curand.

Dintr-un punct de vedere noi, romanii, am avut noroc: am descoperit chipsurile si fast-food-ul abia in 1999 si in 2008 deja renuntam la ele. Din pacate insa mancarea nostra traditionala nu e chiar cea mai sanatoasa (carne de porc in untura, sarmale, paine, etc). In plus, “foametea” cu care venim de dinainte de Revolutie si “foamea” pe care o au proaspetii imbogatiti este mare. Sa mananci la fast food sau chipsuri si sucuri pare a fi un semn de bunastare: saracii mananca lapte si paine (sau corn :)), bogatii hamburgher si suc. Cand vad cum in parcare la McDonalds coboara dintr-un Q7 tatal grasun, mama rotofeie si copilul dolofan cu iminenta satisfactiei supreme zugravita pe fete ma ingrozesc. Si ma gandesc ca in Anglia copiii sunt educati in scoala sa nu manance fast food...e buna si initiativa de la noi cu interzicerea chips-urilor, macar se vorbeste despre asta si poate constientizeaza copiii ceva...
Nu pot decat sa urlu in gura mare, si va invit sa urlam impreuna: NU E OK SA FII GRAS !! NU E OK SA BAGI IN TINE ORICE !!

Daca mai e nevoie, un scurt de ce:
- alimentele “moderne” contin multe substante chimice (vezi E-urile) cu efecte asupra organismului inca necunoscute, multe presupunandu-se a fi cancerigene
- stilul nostru de viata a luat-o mult inaintea dezvoltarii biologice: folosim creierul mai mult decat corpul, ne miscam fundul de-acasa_in masina_la birou_acasa, si nici 2 ore de sala pe saptamana nu pot anula efectele mancarii pe care suntem inclinati sa o dam corpului nostru. Defapt ca sa muncim cu creierul nu avem nevoie de atata paine, cartofi, slanina, etc pe care o bagam in noi.
- greutatea peste cea normala tinde sa duca rapid la diferite boli: cardiace (inima nu mai face fata sau vasele de sange se infunda), ale oaselor (piciorele, coloana nu mai pot duce kilogramele in plus), ale pancreasului, ficatului sau stomacului (care nu mai pot digera sau elimina toate prostiile pe care le bagam in noi)
- nu in ultimul rand, este inestetic; si asta poate duce la diferite boli: insuccese-> frustrari-> caderi psihice, etc :))

Eu nu cred ca “anorexia salveaza Romania”, SUA sau vreo alta tara; dar mancatul sanatos poate sa ne salveze pe fiecare in parte.

Citeste restul!

Nemaipomenitele salarii din sistemul de stat

Aud tot felul de stiri despre salariile enorme din sistemul de stat, despre cum castiga cutare si cutare nu stiu cat. Aproape toate imi par irelevante, iar solutia nu este nici plafonarea nici cresterea lor :).

Salariile trebuie corelate cu 2 lucruri: unul, intr-adevar, este nivelul salariilor de pe piata pentru un om care poate ocupa postul. Am auzit de “salariile incredibile” de vreo 1200 euro pe luna ale unor directori, prezentate cu fete si voci ipocrit oripilate de stiristi care castiga mult mai mult de atat. Daca ne uitam pe piata doar din perspectiva abilitatilor de management, nu prea poti gasi un om cu cine stie ce experienta la banii astia...

Dar cel mai important este ce presteaza oamenii aia pentru acele salarii. Noi, toti romanii, punem mana de la mana si platim niste oameni sa faca niste lucruri. Cumparam, deci, servicii. Cel mai important lucru pentru mine este daca primesc valoarea corecta pentru ce platesc, nu sa platesc cat mai putin. As prefera sa platesc mai mult, dar sa primesc valoarea corespunzatoare. As fi multumit daca oamenii aia sunt constienti pentru ce primesc bani, daca depun toate eforturile pentru a face ce trebuie si daca cineva evalueaza asta si le modifica salariile in consecinta. Adica un sistem de managementul performantei, legat de salarizare. Ma deranjeaza mai putin ca functionarul e nepotul nu-stiu-cui daca stiu ca presteaza ce trebuie si ca daca nu-si atinge obiectivele o sa castige mai putin sau o sa fie dat afara. Exemplu (de unde ma uit eu: dinafara): as concedia tot soferii deputatilor si senatorilor care dupa mine nu prea aduc valoare si as diferentia salariile soferilor de pe ambulanta in functie de timpul in care ajung la destinatie si nu fac accidente.

O stire in care se prezinta un salariu pentru o anumita pozitie nu este deci deloc relevanta. E relevanta doar daca prezinta si responsabilitatile acelei persoane si rezultatele obtinute de aceasta. Iar solutia nu este ca Guvernul sa umble la salarii dupa unele criterii obscure, ci sa implementeze niste sisteme de resurse umane solide, eu propun sa inceapa cu managementul performantei. Si nu e greu deloc.

Citeste restul!

De ce zboara avioanele – Dreptate lui Bernoulli

Scriu acest post din dorinta launtrica mai veche de a-i face dreptate lui Bernoulli: de ce e important in viata noastra.

Toata lumea stie ca avem colturi din cauza lui Pitagora, ca vapoarele plutesc din cauza lui Arhimede, ca Pamantul “totusi se misca” ca asa ne-a zis Galileo Galilei (sau, dupa unii, Giordano Bruno), ca excrementele de pasare ne murdaresc pentru ca asa a zis Newton dupa ce i-a cazut un mar in cap (poate mai putin de principiile mecanicii sau despre descompunerea luminii, dar nu e e Newton subiectul nostru acum :)).

Cati insa stiu de ce zboara avioanele? Ei bine, aici intervine Bernoulli. El a descoperit principiul care sta la baza portantei. Este destul de comuna ideea gresita cum ca pasarile zboara pentru ca lovesc aerul foarte repede, cum ca avioanele zboara pentru ca “stau” cu aripile pe aer care le sustine, sau ca elicopterele zboara pentru ca iau cu elicea aerul de deasupra si il imping dedesubt, “cataranduse” cumva pe el. Nu e asa. Forma speciala a aripei sau a palei inaintand prin aer genereaza portanta. Nu explic aici cum e, cine vrea gaseste cu usurinta pe net explicatii mult mai bune. Eu doar vreau sa va spun ca daca va ganditi cu recunostinta la Arhimede gand mergeti cu barca sau la Newton cand scuturati nucii, sa va ganditi si la Bernoulli cand vedeti avioane. Avioanele zboara ca asa zis el :).

Citeste restul!

Starea de spirit de student

M-am surprins in ultima vreme aruncand priviri flamande cand trec pe langa universitati ( :) nu dinalea!!). Apoi mi-am dat seama ca intalnirile cu studentii ma umplu de energie si de pozitivism. E ceva in modul in care ei SUNT care e molipsitor si benefic. Baietii devenind barbati sunt plini de energie si curaj, fetele devenind femei sunt fermecatoare in naturaletea lor. Nu au apucat inca sa-si dezvolte platosa care ii apara de lumea cea rea, sau sa-si modeleze imaginea in directia ceruta de societate; nu trebuie sa fie altfel decat asa cum simt. Ei merg usor saltat, parca plutesc, geanta cu laptop sau dosare nu-i tintuieste pe pamant, cravata nu-i impiedica sa respire pana in fundul plamanilor. Au si ei problemele lor, doar ca ale lor nu au ajuns atat de “serioase”, nu-i macina continuu pentru ca au atatea lucruri frumoase de care sa se bucure, frumoase si simple, la indemana oricui. Au ochii mari si zambitori, gata sa primeasca si sa dea lumii. Sunt constienti de ce sunt si ce fac, nu ca liceenii care ciripesc ca niste pasarele zapacite, dar nu sunt autosuficienti. Responsabilitatile lor sunt usoare, pentru ca isi asuma lucrurile pe care le place sa le faca.

Daca va mai amintiti cum e, va invit si pe voi sa incercat sa aveti starea de spirit de student, macar o ora pe zi, sau macar o ora pe luna, sa va simtiti liberi, fericiti, increzatori. Cred ca nu ne impiedica altceva decat noi insine sa facem asta.

Citeste restul!

Despre Bucuresti si trafic, cat de usor poate fi

Scriu acest post pentru ca nu inteleg de ce a trebuit ca administratia Bucurestiului sa cheltuie o gramada de bani pentru nu stiu ce studiu care sa ne spuna ce trebuie sa facem ca sa putem circula in Bucuresti. In fine, ...poate ca de un astfel de studiu depindea o alocare de fonduri de la UE sau…cine stie. (cine stie e liber sa comenteze mai jos:).

Puteati, domnilor administratori, sa intrebati 20 de soferi care conduc in Bucuresti si aflati imediat solutiile.:) Oricum, va spun eu ce trebuie sa faceti, si in ce ordine, pe gratis :).

Planul este simplu si are doar 3 componente, in aceasta ordine:
. 1. metrou
. 2. pasaje/pasarele
. 3. parcari
Apoi doar aplicarea stricta a regulilor de circulatie si de parcare. poate ca da, ar merge si niste semafoare inteligente si niste camere de monitorizare, dar numai dupa primele 3 puncte! :) si ar merge si marirea vitezei legale pe unele tronsoane :)

1) Metroul
Singurul, dar absolut singurul mod de face posibila circulatia intr-o capitala de talia Bucurestiului este cu un sistem de trenuri rapide (=metrou=oprire doar in statii) subterane sau suspendate (silentioase). Nici nu pot sa argumentez o astfel de propozitie, este evident ca e adevarata. Nu stiu exact de ce nu se face metrou in Bucuresti dar nu inteleg de ce nu este asta prima prioritate a oricarui administrator... Asta a fost usor :), vedeti cat de simpla e administratia publica? :) A, era sa uit. Nu inteleg exact de ce ne trebuie tramvaie, mai ales din alea «metrou usor». Putem sa le spunem metrou doar daca avem probleme de vocabular, de ego sau de perceptie a realitatii, caci si alea iau spatiu mult de trafic, si stau la stop, si (se/ne) blocheaza in intersectii, si transpiri vara si degeri iarna in ele. Si fac o galagie infernala. Si... nu prea castigam cine stie ce, nu-i asa? exemplu: Vacaresti: bine ca am reabilitat tramvaiul! Mai bine mai faceam 2-3 statii de metrou si era suficient. Aveam mai multe benzi pentru masini si mai putine blocaje...Si daca erau niste statii comune si civilizate metrou/tramvai unde era cazul era perfect.

2) Pasaje/pasarele
Principiul calauzitor aici este: cu cat mai repede se deplaseaza masinile si ajung la destinatie cu atat stau mai putin in trafic deci e mai putin aglomerat. Parerea mea de cascator de gura si scobitor in nas intre al 3-lea si al 5-lea “rosu” la aceeasi intersectie este ca functia timpului data de numarul de masini nu este liniara ci exponentiala. Adica daca numarul de masini din trafic creste cu 50% timpul de deplasare creste cu muuuult peste 50%. A fost lung dezbatuta si cred agreata nevoia de cel putin cateva tipuri de strazi care sa aiba fluiditate pe sensul lor, adica sa nu trebuiasca sa opresti nicaieri daca mergi “inainte”. Si ar cam fi:
. a. Inelul interior al orasului
. b. Intrarile mari din exterior spre centru (exemplu: Militari, Colentina, Giurgiului, Pantelimon, Drumul Taberei, etc (sau, alternativ, patrunderi ale autostrazilor pana la inelul interior)
. c. Centura, cea existenta in varianta cu 2 benzi pe sens sau macar autostrada de centura
Aici imi face placere sa explic cat de mult se poate micsora timpul de stat in trafic cu astfel de solutii. Imaginati-va o intersectie de gen Iancului care sa aiba un pasaj pe Mihai Bravu, si la nivelul solului sistem de semafoare cum e cel actual sau cu rond. Ar fi bun, nu ?
Partea interesanta este ca exista capitale nu foarte bogate care au inteles aceasta idee cu pasaje supraterane pe sensul principal de mers si in 2 ani au construit vreo n pasaje «de intersectie» care au fluidizat in mare masura traficul.
Si sunt convins ca pot sa arate si bine, sa fie facute cu simt estetic si artistic :) Un inel interior neintrerupt de semafoare ar fi cred absolut fantastic. Ai putea sa mergi cu aprox 40km/ora viteza medie…ce vise…
Pe langa pasajele pentru masini cred ca sunt foarte importante pasarelele/pasajele pentru pietoni, acolo unde putem sa separam sensurile cu «gard» sau borduri (:)) si sa lasam masinile de pe banda 2 sa se miste mai repede, fara teama ca o sa intoarca o dubita in dreptul minimarketului de cartier (vezi DN 1 in Otopeni, buna treaba). Nu stiu legislatia europeana cu privire la acesul handicapatilor pe pasarele, adica daca ne trebuie lifturi cumva, dar daca nu, atunci ar trebui sa separam cat mai mult sensurile si sa evitam opririle inutile datorate sutelor de treceri de pietoni (eg: intre Budapesta si Tineretului este o trecere de pietoni, stupida, care acum are si refugiu in loc sa fie desfiintata sau inlocuita cu pasaj/pasarela.)

3) Parcari
Nu doar parcarile din centru sunt importante, pentru ca la noi zonele rezidentiale sunt amestecate cu celelalte, deci ar trebui rezolvata problema parcarilor de resedinta. Asta ar desfunda multe rute in Bucuresti, ar putea duce la introducerea mai multor sensuri unice pe unele stradute ca sa crestem viteza de deplasare. Recunosc, e destul de greu sa convingi bizonul sa dea bani pe o parcare cand poate sa parcheze Q7 in mijlocul strazii pe gratis, ce daca blochez traficu’ ba? Dar cu amenzi repetate, orice se poate. Bineinteles, dupa ce ai oferit o solutie alternativa, chiar daca scumpa! Aici e aici. Romanii cred ca doar masina ii costa. Ei bine nu. Nu trebuie sa fie asa. Trebuie sa ai multe costuri si Mari cand ocupi spatiu intr-un oras mare si ingramadit: parcarea in primul rand, chiar daca e in fata blocului tau si ti se pare ca e mostenita din mosi stramosi. Si cred ca aceasta schimbare de mentalitate necesara ne impiedica sa facem pasi inainte, nu altceva. Listez mai jos cateva idei, mai mult sau mai putin trasnite de parcari: - cumpararea parterului blocului si transformarea in parcare
-- parcarea pe blocuri, cu acces cu lift pentru masini- parcarea in lateralul blocului, pe verticala, cu lift pentru masina. Ca si cum ai avea garajul langa apartament :)
-- construirea unui nivel superior pentru stradutele dintre blocuri (eventual structura metalica) pozitionat pe mijlocul stradutei, la aprox 2.3 m, care sa serveasca drept parcare privata
-- parcarile “roata mare” care necesita suprafata mica de teren. Ar putea fi luate de catre primarie cateva cladiri din centru (din alea din care a mai ramas doar “coaja” ca sunt monument) si instalate niste parcari cu lift “roata mare” daca e spatiu mic, sau din acelea cu platforme pe rulmenti
-- la bulevarde, unde avem spatiu langa trotuar doar pentru parcare paralele cu trotuarul: inaltarea trotuarului si parcarea usor in panta, cu botul sub trotuar, perpendicular pe strada
-- introducerea parcarilor laterale pe stradute cu regim diferentiat: zile impare doar pe dreapta, pare doar pe stanga. Aste ne-ar putea ajuta sa scapam orasul de cadavrele sau masinile lasate ca in garaj dar pe terenul public, pe costul nostru, al tuturor.

Si, bineinteles, dupa implemetarea unor solutii, impunerea regulilor de parcare. Sunt firme de transport care-si parcheaza masinile in strada blocand traficul, sunt masini “fosile” nemiscate de luni de zile, sunt soferi (mai ales unii taximeTristi) care dublu-parcheaza de “lene”, ca e mai aproape chioscul de-acolo decat daca mai merg 5 metri si parcheaza corect, sau opresc langa alta masina in mijlocul strazii ca sa se converseze cu “baiatu’”... Ma doare sufletul mai tare decat plamanii cand incerc sa respir intr-o intersectie. Este chiar foarte simplu sa-ti dai seama ce trebuie sa faci si care este ordinea corecta a prioritatilor. Dar mai greu sa te si concentrezi pe aceste prioritati, si mult mai greu sa le transformi in realitate daca ai creier doar cat sa stii ce e aia Persoana Fizica sau daca nu iese o spaga, o treaba, o chestie, o bordura, ceva. Exista probabil diferite piedici, dar cu siguranta se pot depasi daca chiar vrem. Exemple: re-alocare de fonduri dinspre tramvai usor, borduri si asfaltari fara rost, segmentarea proiectelor si lucru cu mai multe firme prestatoare in acelasi timp, acordarea de lucrari fara a cere spaga, angajarea unor specialisti integri care sa verifice derularea proiectelor, evitarea blocarii de lucrari publice doar pentru a pune bete in roate electorale, etc, etc.

Ma opresc aici, desi as putea sa atasez si eu ca si firmele de consultanta metri cubi de lemn transformati in hartie imprimata inutil, caci lucrurile sunt simple si clare: metrou, pasaje, parcari.

Citeste restul!

Valorile pe care le doresc romanilor

Sunt multe lucruri care imi plac la romanii de astazi (caci sunt si ma simt român) dar si foarte multe care nu imi plac. Mi-as dori sa fie “mai bine” din punct de vedere al comportamentului oamenilor si din acest motiv scriu despre valorile care mi-as dori sa fie determinante pentru ei, pentru noi – pentru toti romanii.

Respect, responsabilitate, integritate. Simplu, de baza, pentru o baza solida. Caci mi se pare ca in societatea de astazi baza nu prea exista. Oamenii cred in bani, in imbogatirea rapida, totul se poate si-ti este permis cand ai bani si chiar si sa faci bani se poate destul de usor. Nu trebuie decat sa dai un “tun”, sa stii o “combinatie”, sa faci o “invarteala”, sa poti sa incalci legile fara sa fii prins, pentru ca esti “destept” sau pentru ca ai “spate”. Adultii privesc cu respect si invidie la modelele lor noi noute (gen Becali, - care nici macar nu e cel mai rau) iar copiii cresc cu ochii sclipind in semnul euro, ca la desene animate. Parintele care munceste ca prostul 10 ore pe zi de-abia plateste ratele iar cel care ia spaga, sau falimenteaza firme foste de stat, sau vinde resurse naturale face cadou copiilor vile in Spania si avioane cu care sa mearga acolo. (link la spot educational?)

Incerc sa lamuresc ce inteleg eu prin valori : valorile sunt acele lucruri in care cineva crede si care ii influenteaza alegerea comportamentului in anumite situatii. Exemplu: este o coada mare la semafor si eu ma grabesc, risc sa intarzii la un client. Ce sa fac, sa depasesc pe linia de tramvai (risc) sau sa stau la coada? Daca o mai important sa « ating obiectivul » probabil ca voi depasi pe interzis, poate calc vreo 2 pietoni si blochez vreo 3 tramvaie si 20 de masini, dar ajung la timp. Daca e mai important sa respect regulile, sau sa nu provoc neplaceri altora, sau pur si simplu sa nu ma agit, o sa stau la coada.

Intorcandu-ma la oitele mele, mi se pare ca am importat cateva lucruri din cultura americana dar din pacate numai cateva si in forma lor nociva: doar rezultatul conteaza, sa castigi cu orice pret, banii aduc fericirea, etc dar am pastrat si unele proaste din vremea comunista: majoritatea lucrurilor sunt ale tuturor si ale nimanui, deci nu ne pasa de ele; pilele sunt mai importante decat orice altceva caci sunt cel mai important mod de a obtine ce vrei; spaga e normala, chiar daca o dam pentru ca omul ala sa-si faca pur si simplu treaba pentru care deja e platit; etc

RESPECT
Aici vad doua dimensiuni, clar corelate: respectul de sine si respectul pentru altii. Timp de multi ani, pe vremea sinistrului, demnitatea oamenilor a fost furata bucata cu bucata. Multimea era o turma de oi, aproape fara nici un fel de drepturi, inafara de cel de a munci pentru bunastarea clasei conducatoare. Nu aveai voie sa behai, decat la comanda, nu aveai dreptul la iarba, decat cu cartela, cat sa nu mori si sa poti da lapte, care nu era al tau ci al “tuturor”, blana sa pui pe tine doar daca aveai noroc si rude pe tara, iar tarcul era si el al “tuturor”, adica al lupilor in piele de caine. Cred ca de aici vine pe de o parte lipsa romanilor de respect pentru ei insisi, caci sunt obisnuiti sa fie calcati in picioare si “capul ce se pleaca sabia nu-l taie” si, pe de alta parte, lipsa de respect fata de cei slabi, care nu se pot apara, de care poti sa profiti dupa bunul plac.

Respect este: “sunt lucruri pe care nu le fac sau pentru ca sunt sub nivelul meu, pentru ca am pretentii de la mine, pentru ca am niste standarde” si este “sunt lucruri pe care nu-i las pe altii sa mi le faca pentru ca am o demnitate” (ungurii au iesit in strada in scandalul de coruptie in Guvern, noi iesim sa cerem salarii pentru care nici nu muncim) si de asemenea “sunt lucruri pe care nu le fac altora pentru ca sunt sub nivelul meu, sau pentru ca nu mi-ar placea sa mi le faca altii”. Din pacate insa altii ni le fac, zi de zi, si de aici si dorinta devianta de ale face altora din razbunare sau obisnuinta.
Dau niste exemple la indemana, va invit sa dati si voi altele mai bune:
-aruncatul gunoiului (inclusiv mucurilor de tigara) pe strada mi se pare lipsa de respect pentru ceilalti oameni care traiesc in acelasi oras, e ca si cum m-as opri pe drum in fata unei case de la tara si mi-as face nevoile in poarta acelei case.
-modul in care sunt tratati oamenii in postura de clienti la institutiile statului: fara respect. Fara respect pentru cheltuiala lor sunt obligati sa vina la niste ore in care ar trebui sa castige bani, fara respect pentru timpul lor sunt tinuti acolo ore in sir, fara respect pentru sanatatea lor sunt tinuti in frig, in zapuseala, fara respect pentru persoana lor li se vorbeste urat si de sus, fara respect pentru nervii lor sunt lasati in “gloata”, fara un numar de ordine sau o programare.
- modul in care sunt tratati multi angajati de catre sefii lor: li se ascund diferite lucruri (si bune si rele), sunt pusi la zid de fata cu toti ceilalti cu cvinte grele, sefii isi doresc mai mult ca oamenii sa greseasca ca sa-i poata da afara decat sa se imbunatateasca, prezumtia de nevinovatie este inlocuita cu cea de vinovatie, intr-o proasta intelegere si a responsabiltiatii...

RESPONSABILITATE
Din punct de vedere al radacinilor fenomenului, aici lipsa sentimentului de proprietate se impleteste cu de-personalizarea din vremea comunista: nu eram individualitati ci “colectiv”, defilam in cete mari in acelasi pas si aratand la fel, peste tot purtam uniforme iar “varfurile” erau de cele mai multe ori retezate. Oile diferite erau toate negre, excluse, alungate, pentru ca nu respectau ideologia si directivele. Nu vroiau asupritorii/conducatorii “altceva” modelul de supus necesar pentru a-si atinge scopul. In fabrici, uzine, la scoala eram tot o gloata, munceam sau stateam ca o turma. “Colectivul” facea si dregea, premiantii erau niste parodii de cele mai multe ori iar vinovatii erau de fiecare data aceleasi oi negre care indrazneau sa fie diferite. Oamenii vroiau sa fie numiti “responsabili” doar cand lucrurile ieseau bine, pentru ca altfel erau “vinovati”.

In firmele de astazi lipsa de responsabilitate este un flagel. Oamenii nu au curaj sa-si asume reponsabilitatea pentru activitatile lor, pentru rezultatele lor, pentru rezultatele proiectelor sau departamentelor pe care le conduc. Nu pot sa-si asume vina esecului, si chiar declara fatis asta, in sinea lor arunca “vina” pe altcineva. Vedeti mereu in jurul vostru oameni care nu se considera niciodata vinovati, tot timpul sunt altii, sau sunt “si altii”. Despre acestia vorbesc. Ce e mai grav insa, se intampla intr-un fel si invers: desi ne e usor de obicei sa ne asumam succesele, tindem sa vedem succesele altora ca ne-fiind meritul lor. Veti spune ca e invidie, rautate, atitudine negativa si da, aveti dreptate. Dar este si reflectarea faptului ca nu intelegem si nu consientizam responsabilitatea. Mai trebuie ceva, mai mult decat sa ne asumam beneficiile si pierderile aferente ariei noastre de reponsabilitate: mai trebuie sa si actionam coerent si consecvent in directia buna, sa multiplicam beneficiile si sa micsoram pierderile.

De multe ori oamenii se evita unii pe altii pentru a nu trebui sa dea sau sa faca ceva la care déjà s-au angajat, adica déjà si-au asumat responsabilitatea. Pe de alta parte oamenii responsabili sunt mandri de rezultatele muncii lor, caci pun mult efort si suflet acolo. Parintii reponsabili de cresterea copiilor lor nu vor da vina pe scoala pentru tampeniile pe care le face progenitura si vor petrece timp incercand sa o aduca pe calea cea buna, proprietarii de paduri nu vor defrisa la intamplare, pentru ca sunt responsabili de calitatea aerului tuturor de pe planeta si de inundatiile provocate unor bieti amarati, etc. Nu prea functioneaza cu jumatate de masura, adica fara integritate...

INTEGRITATE :
Integritatea este sustinerea valorilor si respectarea lor cu consecventa. Vorbesc aici de valorile pozitive, caci daca este o valoare a cuiva sa fure ca un mod de viata, poate sa fie consecvent dar nu este integru. Adica daca nu e frumos sa injuri atunci nu injuri niciodata, nu doar cand sunt anumiti oameni de fata; daca nu e bine sa iei spaga nu zici “las-ca si altii ia mereu, eu iau doar acuma”; daca e bine sa respecti oamenii atunci ii respecti si pe subordonati, si pe femeia de servici, si pe portar, si pe cersetor, nu doar pe sefu’ si pe “traiti dom’ director”. Nu poti sa fii integru daca nu te respecti pe tine insuti. Cand auzi despre un om ca are “principii”, de obicei e semn ca isi sustine valorile pozitive, ca e intergru. In scandalurile din trafic si in alte situatii oamenii dispar subit cand cineva filmeaza. Tocmai pentru ca nu vor sa fi trasi la raspundere pentru comportamentul lor. Le e si lor rusine de ce fac, de prapastia dintre ce cred si ca sunt si ce arata actiunilor ca au devenit.

Este greu sa fii integru intr-o societate care apreciaza tocmai “flexibilitatea”, de tip “hai ca merge si-asa”, “baga-ti ..... de data asta”, “gasim noi o solutie sa dea bine”. Iti trebuie putere, respect pentru tine insuti, reposabilitate pentru ceea ce depinde de tine, ca sa spui: NU, nu merge “si-asa”, nu vreau sa-mi bag .... niciodata si nu vreau sa “dea” bine fara sa “fie” bine!


Respect, responsabilitate, integritate, o « coloana vertebrala », asta va doresc, dragi romani.
Ma bucur ca exista campania “Petrom” care spune “Pentru ca Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate” Sunt de acord, bun-simt e o traducere buna a respectului. Indiferent de motivele care i-au dus sa faca aceasta campanie, sper din suflet ca ea va dura si va avea ecou in mintile romanilor.

Citeste restul!