joi, 16 octombrie 2008

Valorile pe care le doresc romanilor

Sunt multe lucruri care imi plac la romanii de astazi (caci sunt si ma simt român) dar si foarte multe care nu imi plac. Mi-as dori sa fie “mai bine” din punct de vedere al comportamentului oamenilor si din acest motiv scriu despre valorile care mi-as dori sa fie determinante pentru ei, pentru noi – pentru toti romanii.

Respect, responsabilitate, integritate. Simplu, de baza, pentru o baza solida. Caci mi se pare ca in societatea de astazi baza nu prea exista. Oamenii cred in bani, in imbogatirea rapida, totul se poate si-ti este permis cand ai bani si chiar si sa faci bani se poate destul de usor. Nu trebuie decat sa dai un “tun”, sa stii o “combinatie”, sa faci o “invarteala”, sa poti sa incalci legile fara sa fii prins, pentru ca esti “destept” sau pentru ca ai “spate”. Adultii privesc cu respect si invidie la modelele lor noi noute (gen Becali, - care nici macar nu e cel mai rau) iar copiii cresc cu ochii sclipind in semnul euro, ca la desene animate. Parintele care munceste ca prostul 10 ore pe zi de-abia plateste ratele iar cel care ia spaga, sau falimenteaza firme foste de stat, sau vinde resurse naturale face cadou copiilor vile in Spania si avioane cu care sa mearga acolo. (link la spot educational?)

Incerc sa lamuresc ce inteleg eu prin valori : valorile sunt acele lucruri in care cineva crede si care ii influenteaza alegerea comportamentului in anumite situatii. Exemplu: este o coada mare la semafor si eu ma grabesc, risc sa intarzii la un client. Ce sa fac, sa depasesc pe linia de tramvai (risc) sau sa stau la coada? Daca o mai important sa « ating obiectivul » probabil ca voi depasi pe interzis, poate calc vreo 2 pietoni si blochez vreo 3 tramvaie si 20 de masini, dar ajung la timp. Daca e mai important sa respect regulile, sau sa nu provoc neplaceri altora, sau pur si simplu sa nu ma agit, o sa stau la coada.

Intorcandu-ma la oitele mele, mi se pare ca am importat cateva lucruri din cultura americana dar din pacate numai cateva si in forma lor nociva: doar rezultatul conteaza, sa castigi cu orice pret, banii aduc fericirea, etc dar am pastrat si unele proaste din vremea comunista: majoritatea lucrurilor sunt ale tuturor si ale nimanui, deci nu ne pasa de ele; pilele sunt mai importante decat orice altceva caci sunt cel mai important mod de a obtine ce vrei; spaga e normala, chiar daca o dam pentru ca omul ala sa-si faca pur si simplu treaba pentru care deja e platit; etc

RESPECT
Aici vad doua dimensiuni, clar corelate: respectul de sine si respectul pentru altii. Timp de multi ani, pe vremea sinistrului, demnitatea oamenilor a fost furata bucata cu bucata. Multimea era o turma de oi, aproape fara nici un fel de drepturi, inafara de cel de a munci pentru bunastarea clasei conducatoare. Nu aveai voie sa behai, decat la comanda, nu aveai dreptul la iarba, decat cu cartela, cat sa nu mori si sa poti da lapte, care nu era al tau ci al “tuturor”, blana sa pui pe tine doar daca aveai noroc si rude pe tara, iar tarcul era si el al “tuturor”, adica al lupilor in piele de caine. Cred ca de aici vine pe de o parte lipsa romanilor de respect pentru ei insisi, caci sunt obisnuiti sa fie calcati in picioare si “capul ce se pleaca sabia nu-l taie” si, pe de alta parte, lipsa de respect fata de cei slabi, care nu se pot apara, de care poti sa profiti dupa bunul plac.

Respect este: “sunt lucruri pe care nu le fac sau pentru ca sunt sub nivelul meu, pentru ca am pretentii de la mine, pentru ca am niste standarde” si este “sunt lucruri pe care nu-i las pe altii sa mi le faca pentru ca am o demnitate” (ungurii au iesit in strada in scandalul de coruptie in Guvern, noi iesim sa cerem salarii pentru care nici nu muncim) si de asemenea “sunt lucruri pe care nu le fac altora pentru ca sunt sub nivelul meu, sau pentru ca nu mi-ar placea sa mi le faca altii”. Din pacate insa altii ni le fac, zi de zi, si de aici si dorinta devianta de ale face altora din razbunare sau obisnuinta.
Dau niste exemple la indemana, va invit sa dati si voi altele mai bune:
-aruncatul gunoiului (inclusiv mucurilor de tigara) pe strada mi se pare lipsa de respect pentru ceilalti oameni care traiesc in acelasi oras, e ca si cum m-as opri pe drum in fata unei case de la tara si mi-as face nevoile in poarta acelei case.
-modul in care sunt tratati oamenii in postura de clienti la institutiile statului: fara respect. Fara respect pentru cheltuiala lor sunt obligati sa vina la niste ore in care ar trebui sa castige bani, fara respect pentru timpul lor sunt tinuti acolo ore in sir, fara respect pentru sanatatea lor sunt tinuti in frig, in zapuseala, fara respect pentru persoana lor li se vorbeste urat si de sus, fara respect pentru nervii lor sunt lasati in “gloata”, fara un numar de ordine sau o programare.
- modul in care sunt tratati multi angajati de catre sefii lor: li se ascund diferite lucruri (si bune si rele), sunt pusi la zid de fata cu toti ceilalti cu cvinte grele, sefii isi doresc mai mult ca oamenii sa greseasca ca sa-i poata da afara decat sa se imbunatateasca, prezumtia de nevinovatie este inlocuita cu cea de vinovatie, intr-o proasta intelegere si a responsabiltiatii...

RESPONSABILITATE
Din punct de vedere al radacinilor fenomenului, aici lipsa sentimentului de proprietate se impleteste cu de-personalizarea din vremea comunista: nu eram individualitati ci “colectiv”, defilam in cete mari in acelasi pas si aratand la fel, peste tot purtam uniforme iar “varfurile” erau de cele mai multe ori retezate. Oile diferite erau toate negre, excluse, alungate, pentru ca nu respectau ideologia si directivele. Nu vroiau asupritorii/conducatorii “altceva” modelul de supus necesar pentru a-si atinge scopul. In fabrici, uzine, la scoala eram tot o gloata, munceam sau stateam ca o turma. “Colectivul” facea si dregea, premiantii erau niste parodii de cele mai multe ori iar vinovatii erau de fiecare data aceleasi oi negre care indrazneau sa fie diferite. Oamenii vroiau sa fie numiti “responsabili” doar cand lucrurile ieseau bine, pentru ca altfel erau “vinovati”.

In firmele de astazi lipsa de responsabilitate este un flagel. Oamenii nu au curaj sa-si asume reponsabilitatea pentru activitatile lor, pentru rezultatele lor, pentru rezultatele proiectelor sau departamentelor pe care le conduc. Nu pot sa-si asume vina esecului, si chiar declara fatis asta, in sinea lor arunca “vina” pe altcineva. Vedeti mereu in jurul vostru oameni care nu se considera niciodata vinovati, tot timpul sunt altii, sau sunt “si altii”. Despre acestia vorbesc. Ce e mai grav insa, se intampla intr-un fel si invers: desi ne e usor de obicei sa ne asumam succesele, tindem sa vedem succesele altora ca ne-fiind meritul lor. Veti spune ca e invidie, rautate, atitudine negativa si da, aveti dreptate. Dar este si reflectarea faptului ca nu intelegem si nu consientizam responsabilitatea. Mai trebuie ceva, mai mult decat sa ne asumam beneficiile si pierderile aferente ariei noastre de reponsabilitate: mai trebuie sa si actionam coerent si consecvent in directia buna, sa multiplicam beneficiile si sa micsoram pierderile.

De multe ori oamenii se evita unii pe altii pentru a nu trebui sa dea sau sa faca ceva la care déjà s-au angajat, adica déjà si-au asumat responsabilitatea. Pe de alta parte oamenii responsabili sunt mandri de rezultatele muncii lor, caci pun mult efort si suflet acolo. Parintii reponsabili de cresterea copiilor lor nu vor da vina pe scoala pentru tampeniile pe care le face progenitura si vor petrece timp incercand sa o aduca pe calea cea buna, proprietarii de paduri nu vor defrisa la intamplare, pentru ca sunt responsabili de calitatea aerului tuturor de pe planeta si de inundatiile provocate unor bieti amarati, etc. Nu prea functioneaza cu jumatate de masura, adica fara integritate...

INTEGRITATE :
Integritatea este sustinerea valorilor si respectarea lor cu consecventa. Vorbesc aici de valorile pozitive, caci daca este o valoare a cuiva sa fure ca un mod de viata, poate sa fie consecvent dar nu este integru. Adica daca nu e frumos sa injuri atunci nu injuri niciodata, nu doar cand sunt anumiti oameni de fata; daca nu e bine sa iei spaga nu zici “las-ca si altii ia mereu, eu iau doar acuma”; daca e bine sa respecti oamenii atunci ii respecti si pe subordonati, si pe femeia de servici, si pe portar, si pe cersetor, nu doar pe sefu’ si pe “traiti dom’ director”. Nu poti sa fii integru daca nu te respecti pe tine insuti. Cand auzi despre un om ca are “principii”, de obicei e semn ca isi sustine valorile pozitive, ca e intergru. In scandalurile din trafic si in alte situatii oamenii dispar subit cand cineva filmeaza. Tocmai pentru ca nu vor sa fi trasi la raspundere pentru comportamentul lor. Le e si lor rusine de ce fac, de prapastia dintre ce cred si ca sunt si ce arata actiunilor ca au devenit.

Este greu sa fii integru intr-o societate care apreciaza tocmai “flexibilitatea”, de tip “hai ca merge si-asa”, “baga-ti ..... de data asta”, “gasim noi o solutie sa dea bine”. Iti trebuie putere, respect pentru tine insuti, reposabilitate pentru ceea ce depinde de tine, ca sa spui: NU, nu merge “si-asa”, nu vreau sa-mi bag .... niciodata si nu vreau sa “dea” bine fara sa “fie” bine!


Respect, responsabilitate, integritate, o « coloana vertebrala », asta va doresc, dragi romani.
Ma bucur ca exista campania “Petrom” care spune “Pentru ca Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate” Sunt de acord, bun-simt e o traducere buna a respectului. Indiferent de motivele care i-au dus sa faca aceasta campanie, sper din suflet ca ea va dura si va avea ecou in mintile romanilor.

Niciun comentariu: