Candor – 3. secretomania

Candor = comunicarea deschisa si sincera nu are nici o legatura cu secretomania. Adica cu necomunicarea diferitelor aspecte legate de business angajatilor, “ca nu trebuie sa stie ei”, “concurenta are urechi peste tot”, etc. Din pacate asta incepe de multe ori chiar prin necomunicarea obiectivelor si strategiei firmei/departamentului, in asa fel incat oamenii nu stiu exact de ce muncesc la un anumit proiect, unde va fi firma peste 1 an, sau daca va mai fi acolo. Secretomania nu face decat sa creasca stresul, neincrederea sau chiar indiferenta angajatilor. Nici un om tinut in intuneric nu va putea fi “trup si suflet” pentru firma, va fi cel mult un executant corect care “trage” sa-si ia banii dar nu va putea si nu va dori cu adevarat sa faca tot ce poate pentru progresul firmei. Precum soldatul din linia intai care trage cu pusca intr-o directie, ca-i spune superiorul, dar daca e ceata poate la fel de bine sa traga si in ai lui, iar de fapt el nu vrea decat sa plece acasa, la familia lui.

Un alt exemplu este necomunicarea posibililor pasi in cariera, sau, si mai rau, prezentarea unora total nerealisti, in care defapt nu crede nimeni (ipocrizia). Este greu pentru angajati sa se identifice cu firma daca nu-si intrevad un viitor acolo. Si viitorul acela trebuie sa fie prezentat sincer (candor), implicarea firmei in dezvoltarea angajatului ar trebui sa fie reala. Daca angajatul nu este multumit, pe drept cuvant, cu ce sincer poti pune pe masa, e mai bine sa plece, decat sa munceasca demotivat. Chiar daca reusesti sa-l duci cu vorba o perioada isi va da seama de realitate, iar despartirea inevitabila va fi mai neplacuta. Iar daca managerului chiar ii pasa de angajati ii va ajuta sa ajunga intr-un loc potrivit pentru ei, chiar daca nu in propria firma. Vi s-a intamplat? :)

Citeste si:
candor - 1.evaluarile , candor - 2.asteptarile , candor - 4.strutul si gastele