Postări
o melodie care ma obsedeaza de cateva saptamani. Spre rusinea mea de-abia acum am descoperit-o pe Lhasa de Sela... :)
Mai departe versurile si varianta de pe album. Daca aveti o traducere mai buna va rog mult sa mi-o trimiteti...
De cara a la pared------Face to the wall
Llorando---------------------Crying
de cara a la pared----------Face to the wall
se apaga la ciudad---------The city turns off
Llorando---------------------Crying
Y no hay màs----------------And there is no more
muero quizas---------------Maybe I die
Adonde estàs?--------------Where are you?
Soñando---------------------Dreaming
de cara a la pared----------Face to the wall
se quema la ciudad--------The city burns down
Soñando---------------------Dreaming
sin respirar------------------Without breathing
te quiero amar--------------I want to love you
te quiero amar--------------I want to love you
Rezando---------------------Praying
de cara a la pared----------Face to the wall
se hunde la ciudad---------The city sinks
Rezando---------------------Praying
Santa Maria-----------------Saint Mary
Santa Maria-----------------Saint Mary
Santa Maria-----------------Saint Mary
Muriendo--------------------Dying
Varianta de pe album, cu toate notele la locul lor :)
Citeste restul!
luni, 29 decembrie 2008
luni, 22 decembrie 2008
Spiritul Craciunului
A venit Craciunul! Viata, magie, putin mai mult bine, bucurie pentru unii, fericire pentru altii, in meschinarie sau generozitate, in ipocrizie sau in altruism sau credinta. In saniute aliniate pe zapada sau in globuri stralucitoare in brad. Intr-un zambet sau intr-un sarut, intr-o lacrima sau intr-un hohot.
Craciunul este despre familie si prieteni, despre lucruri bune, despre nasterea unui copil, despre magie. Plasarea lui in iarna este foarte propice: e un moment in care nu mai muncim, incercam sa traim putin spiritual. Este pauza mare pe care o luam de la stres, de la munca, de la agitatie. Nu este scutita de aceste trairi, dar are un scop diferit, putin mai nobil: stresul de a ajunge la servici e inlocuit cu stresul de a ajunge la rude, munca la servici e inlocuita cu munca la bucatarie pentru a face bunatati, agitatia cotidiana e inlocuita cu goana dupa cadouri.
Nu cred ca spiritul Craciunului ofera solutii la problemele noastre, fie ele superficiale sau adanci. Nu cred ca poate schimba ceva profund. Este pur si simplu un moment in care binele este mai pregnant decat raul. Din cate stiu toate religiile au modul lor de a propovadui binele, conduita corecta, iar multe au momente in care accentueaza aceste invataturi. La crestini unul din aceste momente este Craciunul. Daca cineva a gandit bine, a simtit bine fata de altcineva, sau chiar a facut bine, atunci spiritul Craciunului si-a atins scopul.
De Craciun binele si raul s-au luptat si a castigat binele. Nu la un nivel cosmic, ci la un nivel imediat, prezent. Nu la un nivel profund intotdeauna ci la un nivel pragmatic, al lucrurilor care se intampla si nu al credintelor, gandirilor si sentimentelor ce le genereaza. Oamenii sunt mereu ipocriti, lipsiti de credinta adevarata, manati de idealuri meschine si asta nu se schimba foarte mult de Craciun. Acum insa fac mai multe lucruri bune si, cateodata, chiar simt si gandesc mai bine. Chiar daca tatal beat cumpara o pereche de ghetute ca sa nu-si dea seama muierea ca a cheltuit banii la birt si ca sa simuleze spiritul Craciunului, pentru ala micu’ spiritul Craciunului exista si Mos Craciun a venit! Si daca frati buni se urasc de moarte tot anul dar se strang langa tatal lor bolnav in ziua de Craciun, cu nevestele carcotind si aruncandu-si priviri pline de invidie si ura, nu inseamna ca s-a rezolvat conflictul si lumea va fi mai buna. Inseamna doar ca ceva bun s-a intamplat. Macar pentru un moment.
Uraaaa! E Craciunul! :)
Citeste restul!
Craciunul este despre familie si prieteni, despre lucruri bune, despre nasterea unui copil, despre magie. Plasarea lui in iarna este foarte propice: e un moment in care nu mai muncim, incercam sa traim putin spiritual. Este pauza mare pe care o luam de la stres, de la munca, de la agitatie. Nu este scutita de aceste trairi, dar are un scop diferit, putin mai nobil: stresul de a ajunge la servici e inlocuit cu stresul de a ajunge la rude, munca la servici e inlocuita cu munca la bucatarie pentru a face bunatati, agitatia cotidiana e inlocuita cu goana dupa cadouri.
Nu cred ca spiritul Craciunului ofera solutii la problemele noastre, fie ele superficiale sau adanci. Nu cred ca poate schimba ceva profund. Este pur si simplu un moment in care binele este mai pregnant decat raul. Din cate stiu toate religiile au modul lor de a propovadui binele, conduita corecta, iar multe au momente in care accentueaza aceste invataturi. La crestini unul din aceste momente este Craciunul. Daca cineva a gandit bine, a simtit bine fata de altcineva, sau chiar a facut bine, atunci spiritul Craciunului si-a atins scopul.
De Craciun binele si raul s-au luptat si a castigat binele. Nu la un nivel cosmic, ci la un nivel imediat, prezent. Nu la un nivel profund intotdeauna ci la un nivel pragmatic, al lucrurilor care se intampla si nu al credintelor, gandirilor si sentimentelor ce le genereaza. Oamenii sunt mereu ipocriti, lipsiti de credinta adevarata, manati de idealuri meschine si asta nu se schimba foarte mult de Craciun. Acum insa fac mai multe lucruri bune si, cateodata, chiar simt si gandesc mai bine. Chiar daca tatal beat cumpara o pereche de ghetute ca sa nu-si dea seama muierea ca a cheltuit banii la birt si ca sa simuleze spiritul Craciunului, pentru ala micu’ spiritul Craciunului exista si Mos Craciun a venit! Si daca frati buni se urasc de moarte tot anul dar se strang langa tatal lor bolnav in ziua de Craciun, cu nevestele carcotind si aruncandu-si priviri pline de invidie si ura, nu inseamna ca s-a rezolvat conflictul si lumea va fi mai buna. Inseamna doar ca ceva bun s-a intamplat. Macar pentru un moment.
Uraaaa! E Craciunul! :)
Citeste restul!
marți, 16 decembrie 2008
Candor – 1. evaluarile
Cred ca in sfarsit am inteles ce vrea sa spuna Jack Welch in cartea “Winning” si in conferintele sale cand sustine ca cel mai mare factor care impiedica obtinerea succesului in business este lipsa de “candor”...folosesc cuvantul asa cum e el in engleza, in romana probabil ca i-as spune “sinceritate” dar cred ca este mai mult de-atat. Odata ce am inteles ce e candor mi-am dat seama ca, cel putin in cat am vazut eu, este intr-adevar un comportament care lipseste majoritatii managerilor si-i degradeaza ca manageri si ca oameni.
Ce inseamna lipsa de candor? Inseamna prezentarea lucrurilor intr-o lumina mai buna decat este este in realitate sau ascunderea lor complet. Exemple sunt multe si voi analiza cateva.
1. Evaluarile periodice: in care nu li se spune oamenilor ca defapt performantele lor sunt slabe, sau lipsa acestor evaluari. Motivele sustinute pentru acest comportament ar fi ca “nu pot sa-i fac asa ceva omului!”, sau “e mai bine sa fie pozitiva discutia ca sa genereze un comportament pozitiv” sau “e mai bine sa nu stie ca ne gandim sa-l dam afara ca pleaca prea repede si nu avem timp sa-l inlocuim”. Toate acestea sunt niste prostii, pur si simplu, si nu arata decat management slab si cultura de organizatie indoielnica. Motivele reale sunt faptul ca managerilor le e greu sa iasa din zona de confort, sa accepte propriul esec, sa se implice emotional sau, Doamne fereste!, sa trebuiasca sa chiar faca ei insisi ceva sa-i ajute pe acei oameni. Atentie, sunt departe de a sustine duritatea, lipsa de empatie, lipsa de ajutor…ca orice competenta, daca e dusa la extrem, se transforma intr-o problema. Comportamentul, pe nepusa masa, de genul “esti slab, asta e, imi pare rau, dar in echipa mea doresc doar oameni buni” sau “nu faci nimic bine, toata lumea se plange de tine, ia-ti adio de la cresterea de salariu” este cel putin la fel de stupid. Care e solutia? Candor: sinceritate, deschidere dar si suport. Ca manager trebuie sa-ti pese de oamenii de care raspunzi si sa fii mereu alaturi de ei. Mintindu-i ca sunt buni nu le faci un bine, din contra, ii lasi sa se amageasca. Le “furi” oportunitatea de se imbunatati, de a avea o sansa la succes. Dar ca si manager trebuie sa-i ajuti sa se imbunatateasca, sa investesti timp si efort, sa fii parte din planul care ii va duce spre rezultate mai bune. Daca esti sincer si ajuti, oamenii nu vor pleca ci vor incerca sa se imbunatateasca, sau, daca pleaca, nu te vor lasa disperat ca nu ai cum acoperi acel post. E drept insa, esecul lor este si esecul tau. Nu vrei mere putrede la tine in cos si, intr-adevar, subordonatii care nu obtin rezultate te afecteaza direct. Dar e rolul tau de manager si de om sa previi asta de la momentul anagajarii, prin pregatire, suport pe problemele lor, pana la evaluare. Candor nu inseamna sa fii dur, inseamna sa fii sincer, sa pui lucrurile pe masa asa cum sunt ele, in asa fel incat toti cei de-acolo sa caute solutii si sa “traga” in directia dorita. Ganditi-va la prietenii vostri: pe care-i apreciati mai mult? Pe cei care va mint frumos sau pe cei care va spun adevarul cateodata dur si va ajuta sa treceti peste probleme? Daca ii apreciati pe cei care va mint frumos aveti o mare problema ! :)
Citeste si:
Candor - 2.asteptarile , Candor - 3.secretomania , Candor - 4.strutul si gastele
Citeste restul!
Ce inseamna lipsa de candor? Inseamna prezentarea lucrurilor intr-o lumina mai buna decat este este in realitate sau ascunderea lor complet. Exemple sunt multe si voi analiza cateva.
1. Evaluarile periodice: in care nu li se spune oamenilor ca defapt performantele lor sunt slabe, sau lipsa acestor evaluari. Motivele sustinute pentru acest comportament ar fi ca “nu pot sa-i fac asa ceva omului!”, sau “e mai bine sa fie pozitiva discutia ca sa genereze un comportament pozitiv” sau “e mai bine sa nu stie ca ne gandim sa-l dam afara ca pleaca prea repede si nu avem timp sa-l inlocuim”. Toate acestea sunt niste prostii, pur si simplu, si nu arata decat management slab si cultura de organizatie indoielnica. Motivele reale sunt faptul ca managerilor le e greu sa iasa din zona de confort, sa accepte propriul esec, sa se implice emotional sau, Doamne fereste!, sa trebuiasca sa chiar faca ei insisi ceva sa-i ajute pe acei oameni. Atentie, sunt departe de a sustine duritatea, lipsa de empatie, lipsa de ajutor…ca orice competenta, daca e dusa la extrem, se transforma intr-o problema. Comportamentul, pe nepusa masa, de genul “esti slab, asta e, imi pare rau, dar in echipa mea doresc doar oameni buni” sau “nu faci nimic bine, toata lumea se plange de tine, ia-ti adio de la cresterea de salariu” este cel putin la fel de stupid. Care e solutia? Candor: sinceritate, deschidere dar si suport. Ca manager trebuie sa-ti pese de oamenii de care raspunzi si sa fii mereu alaturi de ei. Mintindu-i ca sunt buni nu le faci un bine, din contra, ii lasi sa se amageasca. Le “furi” oportunitatea de se imbunatati, de a avea o sansa la succes. Dar ca si manager trebuie sa-i ajuti sa se imbunatateasca, sa investesti timp si efort, sa fii parte din planul care ii va duce spre rezultate mai bune. Daca esti sincer si ajuti, oamenii nu vor pleca ci vor incerca sa se imbunatateasca, sau, daca pleaca, nu te vor lasa disperat ca nu ai cum acoperi acel post. E drept insa, esecul lor este si esecul tau. Nu vrei mere putrede la tine in cos si, intr-adevar, subordonatii care nu obtin rezultate te afecteaza direct. Dar e rolul tau de manager si de om sa previi asta de la momentul anagajarii, prin pregatire, suport pe problemele lor, pana la evaluare. Candor nu inseamna sa fii dur, inseamna sa fii sincer, sa pui lucrurile pe masa asa cum sunt ele, in asa fel incat toti cei de-acolo sa caute solutii si sa “traga” in directia dorita. Ganditi-va la prietenii vostri: pe care-i apreciati mai mult? Pe cei care va mint frumos sau pe cei care va spun adevarul cateodata dur si va ajuta sa treceti peste probleme? Daca ii apreciati pe cei care va mint frumos aveti o mare problema ! :)
Citeste si:
Candor - 2.asteptarile , Candor - 3.secretomania , Candor - 4.strutul si gastele
Citeste restul!
joi, 27 noiembrie 2008
Partea buna a crizei
Multi oameni ne arata care ar putea fi efectele negative ale crizei. Pe unele le simtim pe propria piele. Eu scriu in continuare despre ce poate sa ne aduca bun criza si va invit, daca aveti si alte idei similare, sa comentati mai jos.
Un prim lucru pe care mi l-as dori ar fi sa renunte omul de afaceri roman la dorinta de a da “tunuri”. Nu ma refer la consultanta sau comisioane indoielnice, ci la majoritatea oamenilor de afaceri care acum nu se gandesc decat cum sa se imbogateasca peste noapte. Ratele incredibile de profit posibile i-au facut pe toti sa caute proiecte cu 30-40-50% profitabilitate neta pe an. Asta nu pare a fi afacere normala, ci tun. La o afacere normala trebuie sa muncesti, an de an, ca sa poti sa ai un trai decent si nu sa-ti cumperi Q7 dupa sase luni. In momentul in care te chinui sa cresti de la 10.5% la 11% profitabilitate atunci chiar eficientizezi procese, folosesti optim resurse si produci valoare. Pe astfel de afaceri se bazeaza o economie solida, nu pe tunuri si capitaluri speculative.Ne mandrim cu capitaluri care au intrat in tara, desi unele doar au fost folosite pentru cumparat apartamente inca neterminate sau terenuri care sa fie vandute mai scump. E un plus de cash, de acord, dar valoarea adusa este foarte mica pentru economia noastra: apare o inflatie artificiala iar pe termen lung defapt e o scurgere majora de bani inafara.
Un alt lucru bun pe care criza ni-l poate aduce este renuntarea la luxul excesiv. Banii produsi de economie s-au dus pe prea multe masini luxoase, pentru care unii proprietari nici nu-si permit sa plateasca asigurarea. Nu mi se pare normal ca hainele in Bcuresti sa fie mai scumpe decat in Paris iar chiria pe metrul patrat in mall-uri sa coste atat de mult. Cred ca putem sa ne hranim ego-ul si altfel decat prin haine si masini, mai ales atunci cand asta nu se justifica nici de preturile pe care le platim nici de banii pe care (nu) ii castigam. O nota: daca ne vom obisnui sa cumparam lucruri de calitate produse in Romania, vom avea cu totii de castigat.
Citeste restul!
Un prim lucru pe care mi l-as dori ar fi sa renunte omul de afaceri roman la dorinta de a da “tunuri”. Nu ma refer la consultanta sau comisioane indoielnice, ci la majoritatea oamenilor de afaceri care acum nu se gandesc decat cum sa se imbogateasca peste noapte. Ratele incredibile de profit posibile i-au facut pe toti sa caute proiecte cu 30-40-50% profitabilitate neta pe an. Asta nu pare a fi afacere normala, ci tun. La o afacere normala trebuie sa muncesti, an de an, ca sa poti sa ai un trai decent si nu sa-ti cumperi Q7 dupa sase luni. In momentul in care te chinui sa cresti de la 10.5% la 11% profitabilitate atunci chiar eficientizezi procese, folosesti optim resurse si produci valoare. Pe astfel de afaceri se bazeaza o economie solida, nu pe tunuri si capitaluri speculative.Ne mandrim cu capitaluri care au intrat in tara, desi unele doar au fost folosite pentru cumparat apartamente inca neterminate sau terenuri care sa fie vandute mai scump. E un plus de cash, de acord, dar valoarea adusa este foarte mica pentru economia noastra: apare o inflatie artificiala iar pe termen lung defapt e o scurgere majora de bani inafara.
Un alt lucru bun pe care criza ni-l poate aduce este renuntarea la luxul excesiv. Banii produsi de economie s-au dus pe prea multe masini luxoase, pentru care unii proprietari nici nu-si permit sa plateasca asigurarea. Nu mi se pare normal ca hainele in Bcuresti sa fie mai scumpe decat in Paris iar chiria pe metrul patrat in mall-uri sa coste atat de mult. Cred ca putem sa ne hranim ego-ul si altfel decat prin haine si masini, mai ales atunci cand asta nu se justifica nici de preturile pe care le platim nici de banii pe care (nu) ii castigam. O nota: daca ne vom obisnui sa cumparam lucruri de calitate produse in Romania, vom avea cu totii de castigat.
Citeste restul!
joi, 20 noiembrie 2008
Alegerile si democratia
De curand am asistat la circul electoral din SUA si acum a inceput si cel din Romania. Dezbaterile pe teme de genul: cate puteri ar trebui sa fie in stat, care ar fi limitele optime ale puterii prezidentiale, numarul de parlamentari, votul uninominal, etc, etc mi se pare ca evidentiaza o criza a sistemelor politice actuale, a democratiei asa cum o vedem acum.
Fiind romani suntem oarecum obisnuiti cu incalcarile flagrante ale bunului simt, dar unele lucruri sunt de-a dreptul incredibile: presedintele celei mai mari democratii se joaca cu stagiarele in biroul oval, apoi minte in fata intreaga natiune, si totusi ramane apreciat; parlamentarii care mint cu nerusinare in declaratiile de avere sau nici macar nu participa la sedinte, nu numai ca nu patesc nimic, dar li se mareste salariul si pensia; diversii oameni de afaceri de peste tot in lume sponsorizeaza campaniile politice cu singurul scop de a prinde ceva contracte de consultanta sau licitatii manarite dupa castigarea alegerilor; etc, etc. As putea umple pagini intregi dar nu mai sufera monitorul :). Ce cerem acestor oameni daca nu sa aiba valori morale si sa munceasca pentru noi?? Exact asta nu au sau nu fac!!!!! ...reprezinta aceste comportamente dorinta majoritatii???? Si daca da, merita ele promovate ? Duc ele la binele poporului?
Eu cu tristete trebuie sa spun ca am indoieli cu privire la viabilitatea metodei “democratie” = puterea poporului. De la nivelul de concept apare o mica problema: poporul va face bine doar daca stie ce face si ce vrea, ceea ce nu prea e valabil in cazul maselor, ci doar in cazul elitelor. In practica nu este fizic posibil la populatii mari ca toate deciziile sa se ia prin vot universal = "democratie directa", deci avem alegeri si Alesi...defapt cred ca este vorba de “aristocratie” = puterea elitelor (nu transmisa ereditar). In teorie ar trebui sa fie puterea celor in care masele cred, a celor mai buni dintre ei, dintre noi. Ar trebui sa fie promotorii valorilor maselor, cei care demonstreaza ca au ca si scop binele comun. In practica insa puterea revine celor care reusesc sa convinga cat mai multi oameni ca o vor duce mai bine, de obicei este binele majoritatii...care voteaza.
O diferenta mare deci intre teorie si practica. Puterea armatei a apus, rege este banul. Banul este atat de puternic incat prevaleaza asupra valorilor, corupe si manipuleaza, strecoara si speculeaza milioane de imperfectiuni in sistemul democratic vechi de atatia ani. Imperfectiunile sunt vizibile de multa vreme, dar pretindem ca “nu se poate mai bine”, “avem cel mai bun sistem”, caci ne place banul. Este deci “plutocratie” = puterea elitelor financiare, un fel de putere poporului ponderata cu averea fiecaruia :).
Mie mi-ar placea sa renuntam la ipocrizie, la circul electoral. Am putea chiar sa renuntam la campaniile electorale si sa facem un vot ponderat cu averea fiecaruia. Dar nu ar mai primi poporul pe langa paine si circul care-l mentine fericit in dobitocia lui... Traim o “democratie a economiei de piata”...iata insa ca economia de piata se clatina, poate e momentul sa reevaluam si democratia. Care este defapt binele poporului? Cum putem face sa devina realitate? Este macar posibil asa ceva? Pot fi votul universal frecvent si evitarea parerilor diametral opuse viabile la populatii mari?
Citeste restul!
Fiind romani suntem oarecum obisnuiti cu incalcarile flagrante ale bunului simt, dar unele lucruri sunt de-a dreptul incredibile: presedintele celei mai mari democratii se joaca cu stagiarele in biroul oval, apoi minte in fata intreaga natiune, si totusi ramane apreciat; parlamentarii care mint cu nerusinare in declaratiile de avere sau nici macar nu participa la sedinte, nu numai ca nu patesc nimic, dar li se mareste salariul si pensia; diversii oameni de afaceri de peste tot in lume sponsorizeaza campaniile politice cu singurul scop de a prinde ceva contracte de consultanta sau licitatii manarite dupa castigarea alegerilor; etc, etc. As putea umple pagini intregi dar nu mai sufera monitorul :). Ce cerem acestor oameni daca nu sa aiba valori morale si sa munceasca pentru noi?? Exact asta nu au sau nu fac!!!!! ...reprezinta aceste comportamente dorinta majoritatii???? Si daca da, merita ele promovate ? Duc ele la binele poporului?
Eu cu tristete trebuie sa spun ca am indoieli cu privire la viabilitatea metodei “democratie” = puterea poporului. De la nivelul de concept apare o mica problema: poporul va face bine doar daca stie ce face si ce vrea, ceea ce nu prea e valabil in cazul maselor, ci doar in cazul elitelor. In practica nu este fizic posibil la populatii mari ca toate deciziile sa se ia prin vot universal = "democratie directa", deci avem alegeri si Alesi...defapt cred ca este vorba de “aristocratie” = puterea elitelor (nu transmisa ereditar). In teorie ar trebui sa fie puterea celor in care masele cred, a celor mai buni dintre ei, dintre noi. Ar trebui sa fie promotorii valorilor maselor, cei care demonstreaza ca au ca si scop binele comun. In practica insa puterea revine celor care reusesc sa convinga cat mai multi oameni ca o vor duce mai bine, de obicei este binele majoritatii...care voteaza.
O diferenta mare deci intre teorie si practica. Puterea armatei a apus, rege este banul. Banul este atat de puternic incat prevaleaza asupra valorilor, corupe si manipuleaza, strecoara si speculeaza milioane de imperfectiuni in sistemul democratic vechi de atatia ani. Imperfectiunile sunt vizibile de multa vreme, dar pretindem ca “nu se poate mai bine”, “avem cel mai bun sistem”, caci ne place banul. Este deci “plutocratie” = puterea elitelor financiare, un fel de putere poporului ponderata cu averea fiecaruia :).
Mie mi-ar placea sa renuntam la ipocrizie, la circul electoral. Am putea chiar sa renuntam la campaniile electorale si sa facem un vot ponderat cu averea fiecaruia. Dar nu ar mai primi poporul pe langa paine si circul care-l mentine fericit in dobitocia lui... Traim o “democratie a economiei de piata”...iata insa ca economia de piata se clatina, poate e momentul sa reevaluam si democratia. Care este defapt binele poporului? Cum putem face sa devina realitate? Este macar posibil asa ceva? Pot fi votul universal frecvent si evitarea parerilor diametral opuse viabile la populatii mari?
Citeste restul!
miercuri, 19 noiembrie 2008
Criza economica “mondiala”
Este o parte buna a crizei mondiale: faptul ca duce la reevaluarea sistemelor economice actuale. Si nu e vorba doar de aspecte de suprafata, ci de fond. Daca unii discuta doar despre bursa, altii se uita la principiile economiei de piata. Este o disputa intre ce a cauzat criza: liberalismul excesiv sau interventionismul cu tenta sociala. Eu cred insa ca problema este mai adanca, este in modul in care “puternicii” privesc lumea si isi aloca o felie cat mai mare din valoarea produsa. Ma gandesc la “schimbul” afectat de protectionism directionat in favoarea celor puternici, care devine tot mai rar. Din ce in ce mai multe tari din America Centrala, Asia si Europa devin parteneri “incomozi” de comert pentru statele puternice. Balanta de comert nu se mai inclina asa de usor, valoarea este creata si de cealalta parte, diferenta de nivel de trai scade. Conceptele de tara exportatoare de resurse, mana de lucru ieftina, incep sa ajunga la finalul carierei.
Vorbim in continuare de grupul statelor puternice, in loc sa vorbim despre intreaga planeta desi globalizarea este clara: informatia, mana de lucru, efectele activitatii noastre, toate se reflecta la nivel global. Cred ca trebuie sa trecem peste “ei” si “noi”, “ale lor” si “ale noastre”, si sa incepem sa gandim satul planetar. Faptul ca ii prostim pe ai nostri sau pe ai lor, devine la fel de grav. Faptul ca vindem arme se intoarce impotriva noastra. Nu mai putem arunca gunoiul afara, ca sa fie curat inauntru.
Vrem nu vrem, suntem acolo. Suntem ”mondiali”. Si cu cat intelegem mai repede asta, cu atat mai bine.
Citeste restul!
Vorbim in continuare de grupul statelor puternice, in loc sa vorbim despre intreaga planeta desi globalizarea este clara: informatia, mana de lucru, efectele activitatii noastre, toate se reflecta la nivel global. Cred ca trebuie sa trecem peste “ei” si “noi”, “ale lor” si “ale noastre”, si sa incepem sa gandim satul planetar. Faptul ca ii prostim pe ai nostri sau pe ai lor, devine la fel de grav. Faptul ca vindem arme se intoarce impotriva noastra. Nu mai putem arunca gunoiul afara, ca sa fie curat inauntru.
Vrem nu vrem, suntem acolo. Suntem ”mondiali”. Si cu cat intelegem mai repede asta, cu atat mai bine.
Citeste restul!
luni, 17 noiembrie 2008
Dragi prieteni, e bine sa fii ginere!
E chiar placut sa fii ginere! Te distrezi in mijlocul prietenilor. Iti dai seama inca o data, desi nu mai era nevoie, cat de minunata e sotia ta. Chiar si kilometri de pupaturi sunt placuti. Toti oamenii iti doresc binele, si vor sa te atinga sa-ti transmita asta. Te uiti in jur si vezi cat de multi prieteni ai. Fara de care nu poti sa-ti imaginezi viata. Gandurile de mutat din tara sau din oras dispar ca prin farmec. Esti beat de fericire si nu mai simti nimic, decat caldura din inima ta, a sotiei tale, si a prietenilor.
Va multumim ca sunteti alaturi de noi!
Citeste restul!
Va multumim ca sunteti alaturi de noi!
Citeste restul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)